Showing posts with label George Motoi. Show all posts
Showing posts with label George Motoi. Show all posts

06 December 2009

Trecatoarele iubiri (1974) de Malvina Ursianu

Am avut rabdare aseara sa vad tot filmul si nu mi-a parut rau.
Cred ca l-am mai vazut si atunci cand a aparut, am mai vazut secvente din el, dar acum l-am judecat cu alti ochi.
Pe langa subiectul atat de modern, un roman se intoarce din strainatate ca sa moara acasa, fiind bolnav de cancer, (acesta fiind firul subteran al povestii, povestea de suprafata fiind povestea impletita a 2 cupluri), filmul are si o distributie de actori incredibili, George Mottoi (mare, mare, mare!), Silvia Popovici (te doare sfletul cand o vezi), Gina Patrichi (ce mare actrita!), Cornel Coman (un joc modern, expresiv). Dintre cei 4 doar George Mottoi mai e pe Pamant...
Felul cum se raporteaza personajul la acel "acasa", cand isi viziteaza locurile in care s-a nascut si a copilarit,  mi se pare extraordinar. Primul lucru de care intreaba, cand ajunge acolo, este daca cimitirul e tot acolo unde-l stia el. I se spune ca nu, a fost stramutat, din cauza unui lac de acumulare construit acolo."Si ati mutat pe toata lumea? Sunteti sigur ca nu a ramas nimeni sub ape?"
Cand se intoarce definitiv acasa, primul lucru pe care-l face este sa traverseze lacul cu o barca....
Scena mi-a amintit de emotionantul film "The Sunchaser" (1996) de Michael Cimino, cu Woody Harrelson, unde un pusti delincvent, bolnav de o boala incurabila, ia ostatic un medic pe care-l obliga sa il duca  la Muntele Sacru in cautarea unui vraci din tribul Navajo. El stie ca acolo sus exista un lac care-l vindeca. Dupa multe peripetii, ajunge la lac si  se arunca in apa.
Cand am vazut secventa din "Trecatoarele iubiri" cu personajul traversand lacul cu barca, mi-ar fi placut ca filmul sa se termine cu plonjarea lui in lac. S-ar putea ca insasi Malvina Ursianu sa fi gandit la fel. Dar cum filmul a fost turnat intr-o alta epoca, avea nevoie de un final mai optimist, dupa regulile de atunci.
Toate femeile din film, cu exceptia iubitei din tinerete, se numesc Ana, chiar si sotia din Germania se numeste Hanna, tot un fel de Ana...
O alta secventa "memorabila" este cea in care Hanna samponeaza si spala temeinic,  intr-o secventa lunga, lunga,o strachina adusa de sotul ei din casa parinteasca de la tara. El nu se enerveaza, o priveste cu duiosie si  cu intelegere cum despoaie obiectul de toata sacralitatea lui. "Saraca mama", zice el...
P.S. Este incredibil: nu am gasit pe internet nici un afis al acestui film, nici o fotografie cu toti protagonistii. In general nu gasesti nimic cu actorii si regizorii romani ai generatiilor trecute. Eu nu inteleg, acesti mari, mari oameni, nu au rude, nu au copii, nu au nepoti, nu au discipoli care sa aiba grija sa le pastreze arta in memoria publicului???

4.3.2015. A murit si Motoi...

Carte de colorat cu IARNA * pe SCRIBD