Andrei Serban

Andrei Serban este la 45 km de mine si ar fi cea mai mare tampenie sa nu merg sa vad piesa pe care o pune in scena aici. Ar fi minunat sa-mi inchei cariera de spectator de teatru cu o lucrare de-a lui Andrei Serban!
Cartea lui ma impresioneaza intr-un mod straniu, as vrea sa nu se mai termine...

Revin in cateva minute... ore... sau zile...

Duminica ** Domenica ** Sunday

O baie de soare in aceasta Sun Day... Cel mai mult mi place duminica dimineata cand e soare, atmosfera din casa e calma, linistita...Tata face mancare (e hobby-ul lui..), miroase a supa de gaina, mama e la biserica, iar eu savurez partea din zi in care fac ce-mi doresc fara sa ma gandesc ca maine trebuie sa ma duc la serviciu... Ies in gradina si ma incarc de toata energia plantelor si florilor care sunt in faza lor maxima de "insevuire".

Sermoterapie

SERMOTERAPIA sau puterea vindecătoare a cuvintelor

Prof Grigore Albu Gral, a dezvoltat o formă de terapie numita Sermoterapie, adică terapia prin cuvînt, cea practicată încă de strămoşii traco-geto-daci, "Kagyomagya”. Ştiinţa despre suflet şi trup, marea înţelepciune tracă, neînţeleasă în epoca ei." Un program la care a ajuns întîmplător. Prin sermoterapie se dobîndeşte o autosugestie care te duce de la normalitatea care este la normalitatea care trebuie să fie. Spre paranormalitate. Paranormalitate de fapt nu există, însă! Există doar drumul de la normalitatea care este la normalitatea care trebuie să fie! La codul fono-genetic pe care îl ştia s-au adăugat datele obţinute la Sarmisegetusa.”

Citind, in cartea lui Andrei Serban "O biografie", fragmentul in care vorbeste despre experimentul facut in timpul "uceniciei" cu Brook in care au inventat o limba noua (un limbaj nou) bazata pe capacitatea sunetului de a sugera stari si sentimente, mi-am adus aminte de cursul de Sermoterapie pe care l-am facut in urma cu cativa ani cu prof. Grigore Albu Gral.

Andrei Serban spune:
"In limbajul cifrat poetic al lui Hughes, Zeus era numit Krogon - un nume inventat. Poetul cauta o caracterizare sonora in combinatia consoanelor si vocalelor : K - un sunet aspru, cu o autoritate care impune; la fel R -consoana masculina, dura, urmate de vocala prelungita O; G se afla din intamplare intre doi O, conferindu-le personalitati diferite, despartindu-i, dar si unindu-i, intregul fiind incheiat in N- consoana feminina mai delicata: K-R-O-G-O-N."

Sa vedem ce semnificatie au aceste consoane si vocale in Sermoterapia lui Grigore Albu Gral:

K = insufletirea
R = adapostirea ca rostire (in care rostire vine de la rost nu de la vorbire)
O = imputernicirea (apartine barbatului)
G = investirea cu titlu a nascutului
N = nascutul

P.S. In 2013 am aflat ca Grigore Albu Gral a plecat dintre noi. Un articol aici.

Le Temps des Cerises

...

Recycle Bin 2

RecycleBin

Piatra cea fierbinte

Facand curatenie am gasit o multime de carti pe care nu am mai pus mana de 30 de ani, de pe vremea cand citeam, citeam si citeam... toata ziulica. Printre ele si o carte de Povesti nemuritoare (avea coperta lipita cu capu-n jos, asa ca am tot invartit-o pana am descoperit de unde incepe), editata in 1966 !!!! Cati ani aveam? Never mind. Aici am gasit povestioara mea preferata Degetica, dupa care chiar m-am inspirat cand am facut o ilustratie cu o mica balerina intr-o lalea. Cand am desenat-o nu mi-am dat seama ce ma inspira, aveam o imagine in cap, dar nu-mi dadeam seama de unde vine...Era din trecut, din trecutul uitat. Eu nu tin minte nimic, nimic din trecut! Singura amintire neagra din copilarie, este legata de povestile pe care le citeam si in special de Scufita Rosie, pe care o consider de o cruzime imensa , cred ca am ramas traumatizata pana in ziua de azi. Nu inteleg de ce li se citesc copiilor povesti atat de ingrozitoare! ( Ar trebui sa caut semnificatia "subtila" a acestor povesti care li se spun copiilor, care sunt de fapt pentru oameni mari si contin mituri si simboluri... o sa caut pe net...) Mai aveam o carte de Charles Perrault, unde era o poveste despre un capcaun care manca copii, poveste care ma inspaimanta de fiecare data cand o citeam( dar de ce o mai citeam, totusi, nu inteleg...) mai era povestea lui Barba Albastra, la fel de trista. Abia acum imi dau seama ce le facea inspaimantatore, aveau niste ilustratii alb-negru de Gustav Dore', menite sa inspaimante copiii!!! Si acum cand ma uit, ma trec fiorii.... Cred ca o sa fac o carte cu Degetica pentru ca are toate elementele care sa ma faca sa-mi placa sa o ilustrez: animalute, insectute, o fetita mica, un print-isor, etc, am ce desena... Cred ca o sa o desenez pentru a-mi vindeca traumele din copilarie. Copiii din ziua de azi sunt mult mai obisnuiti cu povesti si desene animate violente si agresive. Desi, desi.... am citit ca sunt cazuri de imbolnaviri psihice din cauza violentelor din desenele animate.... In aceeasi carte cu Povesti nemuritoare despre care am vorbit la inceput, am gasit o povestire de A. Gaidar (he, he, he... din vremea URSS...) foarte frumoasa. Chiar daca, din necesitati "politice" este impanata cu cuvinte gen "colhoz", "soviet satesc", "bonuri de la cooperativa", povestea este foarte frumoasa. 

  PIATRA CEA FIERBINTE-pe scuuurt... "A fost odata...Un mosneag traia singur, singurel. Intr-o zi un baiat se furiseaza in livada lui cu gandul sa fure niste mere. Batranul il vede dar nu-i face nimic, il lasa sa plece facandu-i-se mila de el. De rusine baiatul se duce in padure, dar se rataceste. Se aseaza obosit pe o piatra albastra care iese dintre muschi, dar sare imediat ca muscat de viespe. Piatra este fierbinte. Isi da seama ca este o piatra fermecata si incepe sa curete noroiul de pe ea. Iata ce scria pe piatra:

ACELA CARE VA CARA ACEASTA PIATRA PANA IN VARFUL DEALULUI, ISI VA RECAPATA TINERETEA SI-SI VA INCEPE VIATA DE LA INCEPUT...

Dedesubt era o pecete care continea doua cruci si trei codite, o gaura, un betisor si inca patru virgulite... ia sa vedem ce iese... deci ++,,,OI,,,, (n-am inteles nimic, o fi in rusa). Baiatul se supara, nu are decat opt ani si nu are rost sa-si inceapa viata de la capat. Se gandeste imediat la mosneag, merge la el si ii spune despre piatra. Acesta il roaga sa scoata el piatra din padure, sa o duca pe deal si va veni el la sfarsit sa o sparga. Baiatul se duce si trage cu greu piatra pe deal. Inainte de asfintitul soarelui vine si batranul, dar fara nici o unealta de spart piatra. Baiatul se mira, dar batranul ii spune ca nu vrea sa sparga piatra pentru ca nu vrea sa-si inceapa viata de la inceput, chiar daca a avut o viata grea. "Ai crezut ca daca-s batran si schiop, sunt si nenorocit! Adevarul e ca sunt cel mai fericit om din lume!" Baiatul nu intelege de ce l-a facut sa se chinuie sa duca piatra pe deal. Batranul ii zice ca poate se va gasi cineva care va vrea sa-si inceapa viata de la inceput... Dupa ani si ani piatra este tot acolo, insa... Multi oameni se perinda prin fata ei. Se apropie, o privesc, raman cateva clipe pe ganduri. Apoi clatina din cap si-si vad de drum."