La piata

Am fost la piata inainte de a se ridica starea de urgenta, pe la sfarsitul lui mai. Am plecat dimineata devreme, ploua cu soare, dar stiam ca se va opri pana ajung acolo. Era un aer curat, nu circulau masinile, decat foarte rar, pe strada nu m-am intalnit cu mai mult de 5-6 oameni in total. Mi-am facut cumparaturile in 10 minute si m-am intors, tot asa in aer curat, lume putina, totul a durat o ora, dus-intors. Mi-am zis ca o sa repet experienta asta, dar n-am mai avut ocazia, pana azi, cand ce sa vezi,  era o circulatie pe sosea de-ti taia respiratia, de cata poluare era in aer, zburau masinile ca nici nu apucam sa le vad. La piata, dezamagire totala, vroiam sa iau niste rosii si castraveti de la producatori locali, dar n-am gasit decat salata, patrunjel si ceapa verde, lucruri pe care le am si eu in gradina. In schimb erau produse, rosii, castraveti, vinete, ardei, capsuni, fasole verde, aduse cine stie de unde. E adevarat ca piata mare este de obicei lunea si vinerea, dar speram totusi ca gasesc produse locale si azi.
Imaginea este de acum 2 ani, nu-mi vine sa cred, aveam deja fasole verde, castraveti, zmeura, vinete, iar acum toate sunt intarziate, ca si cum in cele 2 luni de blocaj pandemic si natura ar fi stat pe loc.
Asa arata rosia cumparata din piata de la asa-zisii olteni care vin cu rosii in nord in fiecare vara. Necomestibila! Fibroasa, cu consistenta de guma de mestecat. Dar are culoarea aia rozalie, care iti spune ca e o rosie deosebita. Deosebita la exterior!

Melci peste tot

E plina gradina de melci, peste tot pe unde calc simt sub talpi scartait de scoici, sorry!, nu te-am vazut! Mai nou se urca pe pereti, nu stiu de ce, ar trebui sa stea in vegetatie, ca e plin de buruieni dupa toate ploile astea.
Altceva voiam sa zic, nefericirea pluteste in aer. De ce ne e dat sa nu fim fericiti niciodata pana la capat?
De exemplu, ies in curte, vad tufele de trandafiri, rosii, roz, cei albi urcati in marul de vara plin de mere, simt o mare bucurie, ma apropii de trandafiri si vad cateva omizi grase care rod niste frunze langa floarea pe care o admiram...Pac! o tristete fara margini...Ciresul a facut pentru prima data mai mult de 3 cirese. Cand sa culeg si eu niste cirese, de unde? toate erau crapate din cauza ploii si invadate de niste insecte...Via a facut si ea o gramada de struguri, dupa un an in care a fost taiata la sange si a avut doar 4-5 ciorchini. Ne imaginam cata recolta o sa avem, dar ce sa vezi, bate grindina de 2 ori, se duc vreo 2 sticle de must...Astea sunt micile nefericiri, dar daca nici de o floare nu te poti bucura, atunci...cand ai o bucurie mare pleosc! si o nefericire mare, o mizerie de viata!

P.S. Pe melcii astia i-am luat pe faras si i-am pus pe iarba in strada ca sa nu-mi manance florile din curte. Dupa cateva ore...nici urma de melc. Dumnealor erau, care urcat pe poarta, unul ajunsese la cutia postala, care la baza portii, vrand sa intre pe sub poarta! Asa ceva! Voiau sa se intoarca acasa, incredibil!