20 DE ANI DE BLOGĂREALĂ

 Blogul ăsta a împlinit 20 de ani în mai, dar am uitat să-l sărbătoresc!

Poate revin la modă blogurile...sau le dau jos, cine știe...

RECOLTA ZILEI

 

ACUARELE PE CER

 

SE COC PIERSICILE DE TOAMNĂ

Arata bine, dar sunt pline cu viermi (bio, eco)😭. Decupez si eu din ele cât pot, sunt foarte aromate!

 

PRĂJITURA CU PRUNE KETO (MINUS AMIDONUL DE PORUMB)

Patru ouă, albușurile bătute spumă, gălbenușurile bătute cu 3 linguri de green sugar dublu dulce (pentru că green sugar se dizolvă mai bine combinat cu gălbenușurile) + 3 linguri de iaurt grecesc (nimic nu se mai poate face, mai nou, fără iaurt grecesc), două linguri de ulei, vreo 10 linguri de făină de migdale, 30g de amidon de porumb, arome, prunele tăiate in sferturi și pudrate cu scorțișoară.
 

MOUSETRAP

Din când în când apare câte o kdrama surprinzătoare, cum este și această MOUSETRAP, care m-a acaparat complet. În ciuda faptului că e un thriller psihologic cu mult sânge și violență...am rezistat, iar finalul e genial, o răsturnare de situație neașteptată, care te face să revezi serialul, pentru că pe parcurs apar multe indicii pe care le ignori, dar de care îți dai seama abia la final!

 Din punct de vedere psihologic, serialul excelează prin două aspecte cheie (zice AI):

• Disocierea și pierderea Sinelui: Povestea explorează teroarea absolută de a-ți pierde controlul asupra propriei vieți. Protagonistul, Je Moon-jae, nu se luptă doar cu un impostor fizic, ci cu propria sa fragilitate mentală. „Șobolanul” reprezintă umbra (în sensul psihologiei analitice a lui Carl Jung) – acele părți refulate, egoiste sau întunecate pe care scriitorul le-a ignorat, dar care acum prind viață și îi devorează existența.

• Jocul de oglinzi (Doppelgänger): Dualitatea interpretată magistral de Ryu Jun-yeol creează o atmosferă constantă de gaslighting psihologic. Spectatorul este permanent tensionat, fiind forțat să pună la îndoială ce este real și ce este proiecție sau psihoză.

P.S. Tot vorbind cu AI despre serial, la un moment dat începe să fabuleze, să povestească scene pe care nu le-am văzut, să inventeze că personajul de la final, care bate la ușa Șobolanului, nu era gangsterul, ci detectivul. Îl întreb de ce avea părul orange și îmi spune că detectivul a fost răvășit de ce a aflat despre trecutul lui, și-a dat demisia, și-a predat legitimația și a trecu de partea ”răilor”. Stai puțin că tocmai s-a împăcat cu familia, cum s-a transformat dintr-o dată? Nu, nu, că e așa cum zic eu. Mă uit din nou la penultimul episod, nimic din toate astea. 

După câteva ore îl întreb din nou de ce a venit detectivul la final la ușa lui Je Moon- jae. Păi, zice, nu era detectivul, era unul dintre gangsteri. Aha! Mi se părea mie...Deci AI minte și inventează cu nerușinare... În realitate știu că nu inventează, ci caută diverse surse, pe unele le citează chiar, probabil a găsit pe undeva această variantă falsă a finalului foarte inventivă și exprimată cu lux de amănunte.

MUSAFIRA

Călugărița asta s-a comportat destul de ciudat: am vrut sa o fotografiez din față și de cate ori veneam în fața ei, se întorcea cu spatele la mine.

Iată de ce (zice AI):

• Strategia camuflajului: Corpul călugăriței este perfect adaptat să arate ca o frunză sau o crenguță, mai ales privit de sus sau din spate. Întorcându-ți spatele, ea încearcă să "dispară" în decor, sperând că nu o vei mai observa.
• Protejarea abdomenului și a armelor: Partea din față a călugăriței conține ochii mari și picioarele tăioase (folosite pentru atac). Dacă se simte copleșită de mărimea ta, preferă să ascundă aceste elemente și să își protejeze fața, retrăgându-se strategic.
• Unghiul mort și evaluarea distanței: Călugărițele au o vedere excelentă în relief (3D) și sunt singurele insecte care își pot roti capul la 180 de grade. Chiar dacă s-a întors cu spatele, te asigur că te putea privi în continuare peste umăr pentru a-ți monitoriza mișcările, fără a-și expune direct corpul.

Caracteristici:

• Abdomenul bombat (Ponta): Abdomenul era mare și umflat deoarece era plin cu ouă. În această perioadă, femelele caută locuri sigure (crengi uscate, ziduri, pietre) pentru a depune o structură spumoasă numită ootecă, în care ouăle vor fi protejate de îngheț pe timpul iernii. 
• Aripile lungi: Faptul că aripile treceau de abdomen confirmă că insecta era la stadiul de adult complet dezvoltat (nimfele sau puii nu au aripi funcționale sau le au foarte scurte). Deși avea aripi, femelele cu abdomenul atât de greu zboară extrem de rar și pe distanțe foarte scurte, preferând să meargă. 
• De ce era atât de defensivă: O femelă gestantă este mult mai lentă în mișcări și nu poate zbura ușor ca să scape de prădători. Din acest motiv, instinctul ei de a se întoarce cu spatele pentru a folosi culoarea de frunză uscată ca paravan a fost extrem de intensificat. Ea își proteja viitoarea generație!

APUS DE SOARE

 

SEPTEMBRIE 1

 

O DATĂ PE AN, GOMBOȚI CU PRUNE

 

ECLIPSA DE LUNĂ

Am văzut eclipsa!

M-am trezit pe la 5:45 sa merg la baie și mi-am amintit de eclipsă. Mă uit pe geam, Luna în fața mea, puțin decupată după ce aseară o văzusem întreagă, întreguță!

Imagini slabe calitativ...prima e de la 5:51, iar ultima e de la 6:01, după care Luna s-a ascuns sub un nor, apoi a dispărut. Nu am văzut faza completă, era deja sub linia orizontului.

 

RÂNDUNELE LA POPAS

 

RECOLTA ZILEI

Este ora aceea a zilei în care vara pare să fi uitat să mai meargă înainte.

Căldura stă nemișcată peste curte. Pomii își mișcă frunzele ușor. Nu se aude nimic. Pentru câteva clipe ai impresia că lumea întreagă s-a retras undeva, la umbră, și te-a lăsat singur cu această amiază caniculară.

Apoi, foarte departe, se aude un câine. Un singur lătrat, vag, aproape șters de distanță. Nu răspunde nimeni. Liniștea se așază din nou, și parcă este și mai adâncă.

Pe masă sunt strugurii. Cei dintâi copți în vara aceasta. Boabele nu au toate aceeași culoare. Dar sunt dulci. Atât de dulci încât primul bob pare să aibă gustul întregii veri. Iei încă unul.

Din curtea vecină vine un miros foarte ușor de țigară. Ajunge până aici doar pentru o clipă, amestecat cu aerul fierbinte. Cineva stă probabil la umbră, undeva dincolo de gard, și fumează fără grabă. Nu vezi omul. Doar fumul îl face să existe pentru o secundă.

Fac un pas.

Sub talpă se sfărâmă o frunză de viță. Este atât de uscată încât se rupe în bucăți mici, cu un zgomot limpede, surprinzător de puternic în liniștea curții.

Mai iei un bob de strugure.

Și pentru o clipă, între gustul dulce, mirosul slab de țigară și frunza care s-a făcut pulbere sub picior, vara nu mai este un anotimp. Este doar această amiază, această căldură. Această liniște.

Și nimic nu trebuie să se întâmple. 

RECOLTA ZILEI

 

OCHELARI PENTRU ECLIPSĂ

Ochelari de la ultima eclipsă a secolului XX, 11.8.1999.
 

DOONA!

Am revăzut serialul DOONA! fiindcă nu mai găsesc nimic interesant pe Netflix, și fiindcă nu eram sigură că actorul (Yang Se-jong) din Spooky In Love e același cu cel din Doona!.

Serialul are un final ambiguu, rămân sau nu împreună cei doi? Se pare că sunt multe indicii, descoperite de spectatori mai deștepți, că da...

Primul lucru important de înțeles, care s-ar putea să devină clar abia în episodul final, este că acțiunea serialului nu se desfășoară în prezent. Mai degrabă, este vorba despre amintirea cântăreței, care apare la sfârșitul episodului 1, când vocea ei în off repetă mesajele pe care Won-jun i le trimite în episodul 9. Este o reamintire că fluxul timpului, așa cum apare în serial, s-ar putea să nu fie definitiv. Despre asta ar putea fi vorba în scenele scurte care prefațează majoritatea episoadelor. În primul, Doona se uită peste o trecere de tren cu un zâmbet, în timp ce în al doilea este Won-jun care privește același lucru. Această scenă este prezentată dintr-un unghi diferit în episodul 6, cu Won-jun și Doona uitându-se unul la altul la o trecere de cale ferată. Scena se repetă din nou în episodul 7.

În mod normal ignorăm aceste scurte momente din genericul de început, suprapuse peste titlul serialului ca parte a secvenței de deschidere. De fapt, toate au loc după scena finală din episodul 9. Știm acest lucru pentru că acțiunea se petrece în Japonia. Serialul ne spune că Doona urmează să facă un turneu în Japonia, lucru pe care îl vedem la sfârșitul ultimului episod.

Won-jun poartă aceeași ținută în scenele de pregeneric ale episoadelor 8 și 9, așa cum o face și în scena finală din mall, confirmând că sunt în Japonia, toate reclamele fiind în japoneză, iar ultima scenă care îi arată pe Won-jun și Doona întâlnindu-se lângă un lac cu Muntele Fuji în fundal este un indiciu clar ca ei au rămas împreună...Uff! Mi s-a luat o piatră de pe inimă!😂

PRAJITURA CU MERE (KETO)

Mere rase și călite, aruncate peste un blat din 4 ouă + îndulcitor + făină de migdale + puțină sana + puțin ulei. Nu știu cantitățile, o fac a 3-a oară anul ăsta, și de fiecare dată mi-a ieșit altfel, dar la fel de bună.😁
 

BOȚII AU FUGIT DE LA PLAJĂ SĂ-MI VADĂ BLOGUL, MII ȘI MII DIN NOU

 

Din 2 K de vizitatori, cam 80 sun reali, ceilalți nu știu ce fac aici?

SUNT IN RAI, DAR MA ASTEAPTA IADUL

 

RECOLTA ZILEI

 

 

L'important c'est la rose

 

APUS DE SOARE DRAMATIC

 

RECOLTA ZILEI

 

MERE ROȘII - MULTE ȘI MĂRUNTE

 

RECOLTA ZILEI

Primele mere de vară.
 

DIN ARHIVĂ

 

URECHELNIȚELE IUBESC CAFEAUA

Urechelnițele iubesc cafeaua

Există oameni care cred în zodii, oameni care cred în extratereștri și oameni care, după o anumită vârstă, încep să creadă că Universul are un simț al umorului atât de prost încât îi transformă în personajele propriei glume. Eu fac parte din ultima categorie. Totul a început într-o marți. Bineînțeles că într-o marți. Marțea se întâmplă lucrurile care nu pot fi povestite fără ca cineva să întrebe dacă ai schimbat medicamentele. Mi-am făcut cafeaua, aromată și suficient de tare încât să-mi convingă neuronii să înceapă programul. Am băut liniștită, iar când am ridicat cana pentru ultima înghițitură, pe fundul ei zăcea o urechelniță. Nemişcată. Cu cleștii ridicați de parcă voia să-mi țină o conferință despre entomologie. Am înghețat. Am apropiat cana de ochi și am început să negociez cu realitatea. Poate era deja moartă. Poate căzuse după ce terminasem cafeaua. Poate cafeaua mea dezvoltase forme noi de viață. Am ales explicația cea mai comodă psihic, am spălat cana cu apă clocotită, detergent și o minuțiozitate demnă de sterilizarea unui bisturiu. Trei zile n-am spus nimănui nimic. Există întâmplări care, odată povestite, îi fac pe ceilalți să te privească ușor îngrijorați și să-ți recomande concediu.

După câteva zile mi-am făcut din nou cafeaua și m-am așezat la birou. Lucram la calculator și sorbeam absentă, cu gândurile prin alte părți. A rămas ultima gură. Am băut-o și, dintr-odată, am simțit pe limbă ceva tare. Creierul meu a avut nevoie de o fracțiune de secundă ca să recunoască obiectul. Era suficient. Am scuipat instantaneu. Cafeaua a țâșnit într-o boltă spectaculoasă și s-a împrăștiat peste mouse, laptop, agendă, tastatură. În mijlocul dezastrului zăcea liniștită o urechelniță. M-am uitat la ea. Ea părea complet indiferentă față de trauma mea. 

În seara aceea am făcut greșeala fatală de a căuta informații despre urechelnițe pe internet. Am aflat că preferă locurile umede și întunecoase, că nu intră în urechile oamenilor și că, în general, sunt insecte destul de timide. Minunat. Numai că biroul meu era mai uscat decât Sahara. Nu aveam ghivece, pivniță, lemne ude sau colțuri mucegăite. Și totuși urechelnițele apăreau exact acolo unde era cafeaua mea. Începusem să suspectez existența unui fenomen paranormal. Poate era un spirit cu pasiune pentru cafea. Poate un blestem străvechi. Sau poate Universul se plictisise și hotărâse că eu sunt concurenta ideală pentru o farsă cosmică.

Peste câteva zile când m-am dus să spăl ibricul în care rămăseseră două degete de cafea rece din ziua precedentă, am văzut-o. Plutea liniștită în cafea, ca un submarin în miniatură. O altă urechelniță. În momentul acela am rămas nemișcată cu ibricul în mână și am avut senzația că realitatea își bate joc de mine cu o perseverență admirabilă. Dacă ar fi apărut un cor de greieri cântând marșul funebru, probabil nici nu m-ar mai fi mirat.

Din ziua aceea am dezvoltat o fobie nouă, încă necunoscută manualelor de psihiatrie, urechelnițofobia anticipativă. Orice pată închisă la culoare devenea suspectă. O stafidă era, fără îndoială, o urechelniță deghizată. O agrafă căzută pe covor îmi accelera pulsul. Un cui ruginit devenea imediat un suspect. Boabele de cafea mă făceau să clipesc de două ori înainte să le ating. Chiar și virgulele din cărți începeau să mi se pară suspect de articulate. Într-o dimineață am sărit de pe scaun fiindcă am zărit una pe perete. Era o umbră. Altă dată am pulverizat insecticid pe o agrafă de birou și abia după aceea mi-am cerut scuze agrafei.

Prietenii încercau să mă liniștească spunând că statistic asemenea coincidențe nu se pot repeta. Exact același lucru îl spun oamenii și despre imprimante, care aleg invariabil să se strice cu cinci minute înainte de termenul limită. O prietenă mi-a cumpărat chiar o cană complet albă, convinsă că astfel voi observa imediat dacă apare ceva suspect. Rezultatul a fost că strecuram cafeaua, verificam cana de șapte ori înainte să beau și încă de trei ori după ce o goleam.

Au trecut câteva săptămâni fără niciun incident și am început, încet, să-mi recapăt încrederea în cafea. Într-o dimineață însorită mi-am preparat din nou băutura preferată, am băut-o până la ultima picătură și am zâmbit mulțumită. Poate totul fusese doar o succesiune absurdă de coincidențe. Am pus cana în chiuvetă și exact atunci, pe geamul întredeschis, a intrat o urechelniță. S-a oprit calmă pe pervaz, s-a întors parcă spre mine și, pentru o fracțiune de secundă, am avut impresia că ridică unul dintre clești într-un salut politicos. Apoi a dispărut. De atunci beau cafeaua cu capac. Nu pentru că aș mai crede că sunt urmărită de urechelnițe, ci pentru că ele par convinse că eu prepar cea mai bună cafea din tot cartierul.

Povestire redactată cu ChatGPT după fapte reale.😁

HORTENSIA MOARE DE SETE

27 în casă la ora 18,

37 afară 
 

CANICULĂ

In casă 25°C, deocamdată, afară 32°C la umbră, dar dacă se adeverește prognoza pentru săptămâna viitoare, va fi rău de tot.

Anul trecut a fost suportabil, acum doi ani a fost foarte cald!
 

RECOLTA DE AZI

 

BOȚII ÎN VIZITĂ PE BLOG

Vreo 1700 și azi...

P.S. 25.6.26 - Au dispărut boții... 

MINUNATA LUME NOUĂ (Titlul original)

S-a terminat...Ăștia doi au fost foarte simpatici! Un (o) rom-com ca în zilele bune.

Am găsit un articol interesant despre ultimul episod (miroase clar a ChatGPT în formulare, dar ideile sunt interesante😁):

”Nu au rătăcit timp de 300 de ani, pur și simplu erau în drum unul către celălalt de la bun început. 💔

Finalul nu a rupt doar blestemul; a lăsat o rezonanță profundă și grea, care transcende o simplă poveste de dragoste. A fost o capodoperă despre supraviețuire, așteptare și refuzul de a renunța la sine. Iată o analiză a paradoxului de 300 de ani:

📜 JURNALUL ȘI IMPORTANȚA UNEI PERSOANE

Cea mai devastatoare scenă nu a fost o secvență de acțiune; a fost un singur rând din jurnalul Marelui Prinț: *„Astăzi este diferit de ieri. Ea vine la mine.”* Nu a scris despre schimbarea lumii sau despre riscul vieții sale. Pur și simplu a scris despre sosirea ei. Uneori, supraviețuirea nu înseamnă luptă; este vorba despre simpla existență a acelei persoane care îți face ziua de mâine diferită.

🗡️ CRUZIMEA PROTECȚIEI
În sfârșit, am înțeles de ce Lee Hyun a îndepărtat-o ​​pe Dan-sim cu cuvinte atât de toxice și dure. *„Am încercat să te șterg din memoria mea, de ce mai vii la mine?”* Nu își abandona dragostea, era îngrozit să o piardă. A îndepărtat-o ​​pentru că a rămâne alături de el însemna moartea. Cele mai crude cuvinte erau de fapt cel mai disperat scut al său.

💥 STÂNCA: MOARTEA UNUI DESTIN

Când Seo-ri și Marele Prinț au căzut de pe stâncă, nu a fost o tragedie. Am simțit un sentiment copleșitor de eliberare. Pentru că ceea ce s-a spulberat la baza acelei stânci nu au fost viețile lor - a fost lanțul de 300 de ani al destinului lor blestemat. Ciclul cuiva care trebuia mereu să moară, să plece sau să aștepte a fost în sfârșit rupt. Au supraviețuit, au lepădat titlurile lor regale și au scăpat în Qing, alegând o viață simplă în care puteau pur și simplu să existe unul lângă altul.

📖 ADEVĂRATA ÎNSEMNARE A LUI „SANGYA” (상야)
Am crezut că poezia „Sangya” era doar o mărturisire romantică. Dar, urmărind finalul, adevărul ne-a lovit puternic. Era o promisiune de așteptare. *„Indiferent cum se schimbă lumea, nu mă voi uita pe mine și te voi găsi din nou.”* Poezia nu a fost doar moștenirea lui Lee Hyun, a fost reflectarea exactă a voinței pure a lui Seo-ri.

⏳ AȘTEPTAREA ÎN PREZENT

În 2026, „monstrul capitalist” suprem Se-gye este deposedat de toată puterea sa. Nu poate face absolut nimic altceva decât să aștepte. Și aceasta este cea mai crudă formă de iubire. Când Seo-ri se trezește în sfârșit, singurul său răspuns este: *„Mulțumesc că ai rămas în viață.”* Nu ai nevoie de promisiuni grandioase. Uneori, doar a rămâne în viață pentru cineva este actul suprem de devotament.

Scenariștii au lăsat urmările din Joseon parțial goale în mod intenționat. Nu știm exact cum au îmbătrânit sau cum a supraviețuit jurnalul. Dar acele piese lipsă permit mitului lor să trăiască în mintea noastră pentru totdeauna.

Ca să citez înțelepciunea supremă a bunicii: *„Fericirea nu acumulează dobândă. Trebuie să o revendici exact când este cuvenită.”*

Nu au irosit 300 de ani. Fiecare tragedie, fiecare lacrimă și fiecare viață a fost doar drumul pe care au trebuit să-l parcurgă pentru a ajunge în sfârșit unul la celălalt. Ce capodoperă absolută.”

P.S. 1200 de boți au vizitat blogul ăsta în ultimele 24 de ore, ce naiba caută pe un blog oarecare???

Azi, din nou, peste 1400, de pe tot globul. Vizitatori pe bune sunt vreo 2-3.

TRANDAFIRAȘI

 

PRIN GRADINA

 

MY ROYAL NEMESIS

Sunt curioasă unde se vor reîntâlni, în lumea modernă sau în timpul Joseon? 

Apropos de Joseon:

Dinastia Joseon s-a întins pe parcursul a peste 5 secole (1392-1897), începând cu răsturnarea regatului Goryeo de către generalul Yi Seong-gye (Regele Taejo) în 1392. Acesta a mutat capitala la Hanyang (actualul Seoul) și a modelat statul după o ideologie strictă Neoconfucianistă. Societatea a fost profund ierarhizată, dominată de o clasă de cărturari-birocrati cunoscută sub numele de yangban. 

Epoca Joseon a fost martora unor progrese tehnologice majore, monarhii investind masiv în știință pentru a consolida bunăstarea publică. Printre cele mai notabile realizări se numără:

• Crearea alfabetului Hangul: Introdus în 1446 de Regele Sejong cel Mare, acesta a înlocuit caracterele chinezești complexe, asigurând o rată ridicată de alfabetizare în rândul poporului.
• Progrese în Astronomie și Meteorologie: Inventarea primului pluviometru din lume și dezvoltarea unor ceasuri cu apă și hărți stelare avansate.
• Arta și Arhitectura: Dezvoltarea ceramicii albe baekja și construirea unor palate maiestuoase, cum ar fi Complexul Palatului Changdeokgung.

În Coreea, neoconfucianismul nu a fost doar o filozofie, ci fundamentul întregii societăți în perioada Joseon. El a influențat politica, educația, familia și chiar viața de zi cu zi.
Principalele sale caracteristici au fost:
• Familia ca nucleu al societății – respectul față de părinți și strămoși (pietatea filială) era considerat cea mai importantă virtute. Copiii aveau obligația morală de a-și asculta și îngriji părinții.
• Cultul strămoșilor – familiile efectuau ritualuri regulate pentru strămoși, considerând că legătura dintre cei vii și cei morți trebuie păstrată. Aceste ceremonii există și astăzi în multe familii coreene.
• Ordinea ierarhică – fiecare persoană avea un loc bine definit: supus față de rege, copil față de părinte, soție față de soț, frate mai mic față de fratele mai mare. Armonia socială era văzută ca rezultat al respectării acestor relații.
• Educația și meritocrația – studiul clasicilor confucianiști era calea principală către funcțiile publice. Idealul era savantul-funcționar, omul cultivat și moral.
• Autocultivarea morală – scopul vieții nu era mântuirea religioasă, ca în multe religii, ci perfecționarea caracterului prin studiu, disciplină și comportament etic.
• Guvernarea prin virtute – conducătorii trebuiau să fie modele morale. Legitimitatea lor depindea de comportamentul etic, nu doar de puterea militară.
• Roluri de gen stricte – în Joseon, neoconfucianismul a întărit patriarhatul. Femeile aveau mult mai puțină libertate decât în perioadele anterioare ale istoriei coreene, iar accentul era pus pe castitate, modestie și supunere față de structura familială.
La nivel filosofic, gânditorii coreeni au dezvoltat și propriile interpretări ale ideilor lui Zhu Xi. O celebră dezbatere a fost cea dintre Yi Hwang și Yi I despre relația dintre li (principiul universal) și qi (energia materială), una dintre cele mai sofisticate discuții filosofice din Asia de Est.
Neoconfucianismul coreean a transformat societatea într-un sistem bazat pe educație, disciplină morală, respect pentru familie și ierarhie socială, influența sa fiind vizibilă și în Coreea contemporană, chiar dacă statul modern nu mai este organizat după aceste principii.

IUNIE INFLORIT