MERE ROȘII - MULTE ȘI MĂRUNTE

 

RECOLTA ZILEI

Primele mere de vară.
 

DIN ARHIVĂ

 

URECHELNIȚELE IUBESC CAFEAUA

Urechelnițele iubesc cafeaua

Există oameni care cred în zodii, oameni care cred în extratereștri și oameni care, după o anumită vârstă, încep să creadă că Universul are un simț al umorului atât de prost încât îi transformă în personajele propriei glume. Eu fac parte din ultima categorie. Totul a început într-o marți. Bineînțeles că într-o marți. Marțea se întâmplă lucrurile care nu pot fi povestite fără ca cineva să întrebe dacă ai schimbat medicamentele. Mi-am făcut cafeaua, aromată și suficient de tare încât să-mi convingă neuronii să înceapă programul. Am băut liniștită, iar când am ridicat cana pentru ultima înghițitură, pe fundul ei zăcea o urechelniță. Nemişcată. Cu cleștii ridicați de parcă voia să-mi țină o conferință despre entomologie. Am înghețat. Am apropiat cana de ochi și am început să negociez cu realitatea. Poate era deja moartă. Poate căzuse după ce terminasem cafeaua. Poate cafeaua mea dezvoltase forme noi de viață. Am ales explicația cea mai comodă psihic, am spălat cana cu apă clocotită, detergent și o minuțiozitate demnă de sterilizarea unui bisturiu. Trei zile n-am spus nimănui nimic. Există întâmplări care, odată povestite, îi fac pe ceilalți să te privească ușor îngrijorați și să-ți recomande concediu.

După câteva zile mi-am făcut din nou cafeaua și m-am așezat la birou. Lucram la calculator și sorbeam absentă, cu gândurile prin alte părți. A rămas ultima gură. Am băut-o și, dintr-odată, am simțit pe limbă ceva tare. Creierul meu a avut nevoie de o fracțiune de secundă ca să recunoască obiectul. Era suficient. Am scuipat instantaneu. Cafeaua a țâșnit într-o boltă spectaculoasă și s-a împrăștiat peste mouse, laptop, agendă, tastatură. În mijlocul dezastrului zăcea liniștită o urechelniță. M-am uitat la ea. Ea părea complet indiferentă față de trauma mea. 

În seara aceea am făcut greșeala fatală de a căuta informații despre urechelnițe pe internet. Am aflat că preferă locurile umede și întunecoase, că nu intră în urechile oamenilor și că, în general, sunt insecte destul de timide. Minunat. Numai că biroul meu era mai uscat decât Sahara. Nu aveam ghivece, pivniță, lemne ude sau colțuri mucegăite. Și totuși urechelnițele apăreau exact acolo unde era cafeaua mea. Începusem să suspectez existența unui fenomen paranormal. Poate era un spirit cu pasiune pentru cafea. Poate un blestem străvechi. Sau poate Universul se plictisise și hotărâse că eu sunt concurenta ideală pentru o farsă cosmică.

Peste câteva zile când m-am dus să spăl ibricul în care rămăseseră două degete de cafea rece din ziua precedentă, am văzut-o. Plutea liniștită în cafea, ca un submarin în miniatură. O altă urechelniță. În momentul acela am rămas nemișcată cu ibricul în mână și am avut senzația că realitatea își bate joc de mine cu o perseverență admirabilă. Dacă ar fi apărut un cor de greieri cântând marșul funebru, probabil nici nu m-ar mai fi mirat.

Din ziua aceea am dezvoltat o fobie nouă, încă necunoscută manualelor de psihiatrie, urechelnițofobia anticipativă. Orice pată închisă la culoare devenea suspectă. O stafidă era, fără îndoială, o urechelniță deghizată. O agrafă căzută pe covor îmi accelera pulsul. Un cui ruginit devenea imediat un suspect. Boabele de cafea mă făceau să clipesc de două ori înainte să le ating. Chiar și virgulele din cărți începeau să mi se pară suspect de articulate. Într-o dimineață am sărit de pe scaun fiindcă am zărit una pe perete. Era o umbră. Altă dată am pulverizat insecticid pe o agrafă de birou și abia după aceea mi-am cerut scuze agrafei.

Prietenii încercau să mă liniștească spunând că statistic asemenea coincidențe nu se pot repeta. Exact același lucru îl spun oamenii și despre imprimante, care aleg invariabil să se strice cu cinci minute înainte de termenul limită. O prietenă mi-a cumpărat chiar o cană complet albă, convinsă că astfel voi observa imediat dacă apare ceva suspect. Rezultatul a fost că strecuram cafeaua, verificam cana de șapte ori înainte să beau și încă de trei ori după ce o goleam.

Au trecut câteva săptămâni fără niciun incident și am început, încet, să-mi recapăt încrederea în cafea. Într-o dimineață însorită mi-am preparat din nou băutura preferată, am băut-o până la ultima picătură și am zâmbit mulțumită. Poate totul fusese doar o succesiune absurdă de coincidențe. Am pus cana în chiuvetă și exact atunci, pe geamul întredeschis, a intrat o urechelniță. S-a oprit calmă pe pervaz, s-a întors parcă spre mine și, pentru o fracțiune de secundă, am avut impresia că ridică unul dintre clești într-un salut politicos. Apoi a dispărut. De atunci beau cafeaua cu capac. Nu pentru că aș mai crede că sunt urmărită de urechelnițe, ci pentru că ele par convinse că eu prepar cea mai bună cafea din tot cartierul.

Povestire redactată cu ChatGPT după fapte reale.😁

HORTENSIA MOARE DE SETE

27 în casă la ora 18,

37 afară 
 

CANICULĂ

In casă 25°C, deocamdată, afară 32°C la umbră, dar dacă se adeverește prognoza pentru săptămâna viitoare, va fi rău de tot.

Anul trecut a fost suportabil, acum doi ani a fost foarte cald!
 

RECOLTA DE AZI

 

BOȚII ÎN VIZITĂ PE BLOG

Vreo 1700 și azi...

P.S. 25.6.26 - Au dispărut boții... 

MINUNATA LUME NOUĂ (Titlul original)

S-a terminat...Ăștia doi au fost foarte simpatici! Un (o) rom-com ca în zilele bune.

Am găsit un articol interesant despre ultimul episod (miroase clar a ChatGPT în formulare, dar ideile sunt interesante😁):

”Nu au rătăcit timp de 300 de ani, pur și simplu erau în drum unul către celălalt de la bun început. 💔

Finalul nu a rupt doar blestemul; a lăsat o rezonanță profundă și grea, care transcende o simplă poveste de dragoste. A fost o capodoperă despre supraviețuire, așteptare și refuzul de a renunța la sine. Iată o analiză a paradoxului de 300 de ani:

📜 JURNALUL ȘI GREUTATEA UNEI PERSOANE

Cea mai devastatoare scenă nu a fost o secvență de acțiune; a fost un singur rând din jurnalul Marelui Prinț: *„Astăzi este diferit de ieri. Ea vine la mine.”* Nu a scris despre schimbarea lumii sau despre riscul vieții sale. Pur și simplu a scris despre sosirea ei. Uneori, supraviețuirea nu înseamnă luptă; este vorba despre simpla existență a acelei persoane care îți face ziua de mâine diferită.

🗡️ CRUZIMEA PROTECȚIEI
În sfârșit, am înțeles de ce Lee Hyun a îndepărtat-o ​​pe Dan-sim cu cuvinte atât de toxice și dure. *„Am încercat să te șterg din memoria mea, de ce mai vii la mine?”* Nu își abandona dragostea, era îngrozit să o piardă. A îndepărtat-o ​​pentru că a rămâne alături de el însemna moartea. Cele mai crude cuvinte erau de fapt cel mai disperat scut al său.

💥 STÂNCA: MOARTEA UNUI DESTIN

Când Seo-ri și Marele Prinț au căzut de pe stâncă, nu a fost o tragedie. Am simțit un sentiment copleșitor de eliberare. Pentru că ceea ce s-a spulberat la baza acelei stânci nu au fost viețile lor - a fost lanțul de 300 de ani al destinului lor blestemat. Ciclul cuiva care trebuia mereu să moară, să plece sau să aștepte a fost în sfârșit rupt. Au supraviețuit, au lepădat titlurile lor regale și au scăpat în Qing, alegând o viață simplă în care puteau pur și simplu să existe unul lângă altul.

📖 ADEVĂRATA ÎNSEMNARE A LUI „SANGYA” (상야)
Am crezut că poezia „Sangya” era doar o mărturisire romantică. Dar, urmărind finalul, adevărul ne-a lovit puternic. Era o promisiune de așteptare. *„Indiferent cum se schimbă lumea, nu mă voi uita pe mine și te voi găsi din nou.”* Poezia nu a fost doar moștenirea lui Lee Hyun, a fost reflectarea exactă a voinței pure a lui Seo-ri.

⏳ AȘTEPTAREA ÎN PREZENT

În 2026, „monstrul capitalist” suprem Se-gye este deposedat de toată puterea sa. Nu poate face absolut nimic altceva decât să aștepte. Și aceasta este cea mai crudă formă de iubire. Când Seo-ri se trezește în sfârșit, singurul său răspuns este: *„Mulțumesc că ai rămas în viață.”* Nu ai nevoie de promisiuni grandioase. Uneori, doar a rămâne în viață pentru cineva este actul suprem de devotament.

Scenariștii au lăsat urmările din Joseon parțial goale în mod intenționat. Nu știm exact cum au îmbătrânit sau cum a supraviețuit jurnalul. Dar acele piese lipsă permit mitului lor să trăiască în mintea noastră pentru totdeauna.

Ca să citez înțelepciunea supremă a bunicii: *„Fericirea nu acumulează dobândă. Trebuie să o revendici exact când este cuvenită.”*

Nu au irosit 300 de ani. Fiecare tragedie, fiecare lacrimă și fiecare viață a fost doar drumul pe care au trebuit să-l parcurgă pentru a ajunge în sfârșit unul la celălalt. Ce capodoperă absolută.”

P.S. 1200 de boți au vizitat blogul ăsta în ultimele 24 de ore, ce naiba caută pe un blog oarecare???

Azi, din nou, peste 1400, de pe tot globul. Vizitatori pe bune sunt vreo 2-3.

TRANDAFIRAȘI

 

PRIN GRADINA

 

MY ROYAL NEMESIS

Sunt curioasă unde se vor reîntâlni, în lumea modernă sau în timpul Joseon? 

Apropos de Joseon:

Dinastia Joseon s-a întins pe parcursul a peste 5 secole (1392-1897), începând cu răsturnarea regatului Goryeo de către generalul Yi Seong-gye (Regele Taejo) în 1392. Acesta a mutat capitala la Hanyang (actualul Seoul) și a modelat statul după o ideologie strictă Neoconfucianistă. Societatea a fost profund ierarhizată, dominată de o clasă de cărturari-birocrati cunoscută sub numele de yangban. 

Epoca Joseon a fost martora unor progrese tehnologice majore, monarhii investind masiv în știință pentru a consolida bunăstarea publică. Printre cele mai notabile realizări se numără:

• Crearea alfabetului Hangul: Introdus în 1446 de Regele Sejong cel Mare, acesta a înlocuit caracterele chinezești complexe, asigurând o rată ridicată de alfabetizare în rândul poporului.
• Progrese în Astronomie și Meteorologie: Inventarea primului pluviometru din lume și dezvoltarea unor ceasuri cu apă și hărți stelare avansate.
• Arta și Arhitectura: Dezvoltarea ceramicii albe baekja și construirea unor palate maiestuoase, cum ar fi Complexul Palatului Changdeokgung.

În Coreea, neoconfucianismul nu a fost doar o filozofie, ci fundamentul întregii societăți în perioada Joseon. El a influențat politica, educația, familia și chiar viața de zi cu zi.
Principalele sale caracteristici au fost:
• Familia ca nucleu al societății – respectul față de părinți și strămoși (pietatea filială) era considerat cea mai importantă virtute. Copiii aveau obligația morală de a-și asculta și îngriji părinții.
• Cultul strămoșilor – familiile efectuau ritualuri regulate pentru strămoși, considerând că legătura dintre cei vii și cei morți trebuie păstrată. Aceste ceremonii există și astăzi în multe familii coreene.
• Ordinea ierarhică – fiecare persoană avea un loc bine definit: supus față de rege, copil față de părinte, soție față de soț, frate mai mic față de fratele mai mare. Armonia socială era văzută ca rezultat al respectării acestor relații.
• Educația și meritocrația – studiul clasicilor confucianiști era calea principală către funcțiile publice. Idealul era savantul-funcționar, omul cultivat și moral.
• Autocultivarea morală – scopul vieții nu era mântuirea religioasă, ca în multe religii, ci perfecționarea caracterului prin studiu, disciplină și comportament etic.
• Guvernarea prin virtute – conducătorii trebuiau să fie modele morale. Legitimitatea lor depindea de comportamentul etic, nu doar de puterea militară.
• Roluri de gen stricte – în Joseon, neoconfucianismul a întărit patriarhatul. Femeile aveau mult mai puțină libertate decât în perioadele anterioare ale istoriei coreene, iar accentul era pus pe castitate, modestie și supunere față de structura familială.
La nivel filosofic, gânditorii coreeni au dezvoltat și propriile interpretări ale ideilor lui Zhu Xi. O celebră dezbatere a fost cea dintre Yi Hwang și Yi I despre relația dintre li (principiul universal) și qi (energia materială), una dintre cele mai sofisticate discuții filosofice din Asia de Est.
Neoconfucianismul coreean a transformat societatea într-un sistem bazat pe educație, disciplină morală, respect pentru familie și ierarhie socială, influența sa fiind vizibilă și în Coreea contemporană, chiar dacă statul modern nu mai este organizat după aceste principii.

IUNIE INFLORIT

 

A ÎNFLORIT MĂRUL CU FLORI MOV

 

TRANDAFIRI, CLEMATIS, MERE

 Clematis s-a urcat în măr.

SPRAREALISME

Unul mai vesel, altul mai întunecat...

Dacă-i zic să facă ceva vesel, imediat bagă un curcubeu și un soare zâmbăreț...

 

SE COC CIREȘELE

 

GATA, AZI 31.5.2026, ULTIMA ZI

Ultima zi pe NETFLIX de SOMETHING IN THE RAIN! Am revăzut azi câteva episoade, scene de care nici nu-mi mai aminteam. Îmi pare rău mai mult fiindcă, de câte ori mă gândeam să recomand cuiva cu ce să înceapă vizionarea de kdrama, SITR era în top 3. Dar n-am avut ocazia să recomand nimănui nicio kdrama, așa că nu mai contează😁. Oricum mai sunt destule de văzut.

P.S. Nu l-au mai scos, probabil protestele au fost prea multe...

30 MAI, ZIUA SĂRMĂLUȚELOR ÎN FOI DE VIȚĂ

Se pare că 30 mai e o zi potrivită pentru sărmăluțe-n foi de viță...S-a nimerit...Via tocmai a înflorit, frunzele sunt de mărimea potrivită, acum sunt cele mai bune.

Frunzele de viță de vie au un profil nutrițional impresionant, fiind sărace în calorii, dar extrem de bogate în vitamine și compuși bioactivi.
Antioxidanți puternici: Sunt pline de polifenoli, flavonoide (cum este quercitina) și resveratrol (celebrul antioxidant care se găsește și în vinul roșu). Aceștia au efecte antiinflamatoare puternice și protejează celulele.

Vitamine: * Vitamina A: Excelentă pentru vedere și imunitate (o porție mică acoperă o mare parte din necesarul zilnic).

Vitamina K: Esențială pentru coagularea sângelui și sănătatea oaselor.
Vitaminele C, E și complexul B (în special acid folic).
Minerale: Sunt o sursă surprinzător de bună de calciu și magneziu, dar conțin și fier, mangan și cupru.
Fibre alimentare: Ajută digestia și mențin senzația de sațietate.
Acizi grași Omega-3: Conțin o cantitate mică, dar benefică, de acizi grași esențiali (acid alfa-linolenic).

 Da, dar după ce le fierbi:

1. Ce se pierde sau scade prin fierbere?

Vitamina C și acidul folic (B9): Acestea sunt cele mai sensibile. Fiind vitamine hidrosolubile (se dizolvă în apă) și termolabile (se distrug la căldură), o mare parte din ele se va degrada în timpul celor 2-3 ore de fierbere a sarmalelor.

O parte din minerale și antioxidanți se mută în sos: Deși mineralele (calciu, magneziu) nu se distrug prin căldură, ele „migrează” în lichidul în care fierb sarmalele. Vestea bună: dacă mănânci sarmalele cu tot cu sosul/zeama în care au fiert, recuperezi aceste minerale.

2. Ce se păstrează și ce devine MAI BUN?

Fibrele alimentare: Rămân intacte. Fierberea doar le înmoaie, făcând frunza mult mai ușor de mestecat și de digerat (frunza crudă de viță este extrem de atoasă și greu de procesat de stomac).

Vitaminele A și K: Acestea sunt liposolubile (se dizolvă în grăsimi, nu în apă). Deoarece sarmalele conțin de obicei carne și grăsime, vitaminele A și K din frunze nu doar că supraviețuiesc fierberii, dar devin mult mai ușor de absorbit de către organism în prezența acelor grăsimi.
Polifenolii și Resveratrolul (Antioxidanții): Acești compuși sunt surprinzător de rezistenți la căldură. Deși o mică parte se pierde, studiile arată că prin gătire termică peretele celular al plantei se rupe, eliberând antioxidanții, ceea ce îi face mai biodisponibili (corpul îi folosește mai eficient).
Aciditatea: Scade ușor, deoarece o parte din acizii organici se diluează în lichidul de fierbere, făcând frunza mai puțin astringentă și mai plăcută la gust.

AU INFLORIT SI BUJORII

 

TREI SERIALE COREENE

Nu știu cum a reușit Netflix să difuzeze deodată trei seriale coreene foarte bune, de miercuri până duminică, tocmai când nu mai aveam nicio speranță că vor produce ceva să-mi placă.
Clasamentul meu este, întâmplător, chiar cel de pe afiș: 

1. We Are All Trying Here (Încercăm și noi)

Un serial profund, o bijuterie rară în peisajul k-drama. Și ce actori! Toți unul și unul! Actrița din "Se poate traduce dragostea" are acum un partener ca lumea!

1. My Royal Nemesis ( Rivala mea regală)

O comedie romantică fantasy, de care nu credeam că mă voi atașa, ba chiar lăcrima...Este invers decât în "Singurul meu cântec de dragoste", unde eroina călătorea în epoca Joseon (sau ceva), acum, fata din epoca Joseon se trezește în vremurile moderne. Wow, dar băiatul ăsta (Heo Nam-jun) pe lângă că e frumușel rău, joacă și bine (aflu că a a avut roluri secundare în multe seriale de pe Netflix, dar nimeni nu l-a remarcat și era cam deprimat din cauza asta, dar acum a venit și vremea lui)! 

1. Sold Out On You (M-ai câștigat)

O drăguță comedie romantică! De fapt, nu e chiar comedie, are și momente tragice, momente de suferință specifice Kdrama, cu secrete ascunse, care dacă ar fi dezvăluite, ar elimina mare parte din situațiile dramatice. Enervanți, cu atâtea secrete!

MACI DUPA ☔

 

PREAFRUMOASA LUNA MAI

 

CÂND GREȘEȘTI PROMPT-UL ȘI FACE EL DE CAPUL LUI

 

NO MOW MAY - EDITIA 2026

 

SOMETHING IN THE RAIN

Ce păcat, din 31 mai nu va mai fi pe Netflix! L-am văzut de nenumărate ori, dar totuși, îmi plăcea să-l revăd din când în când, mai ales scena finală!

Un pic cam lung (16 episoade!), dar frumos conceput (regia Ahn Pan-seok), cu leit-motivul ploii, cu citate din clasicul "Cântând în ploaie" (1952), cu scene memorabil construite, cu minunata coloană sonoră (am rămas fan Rachael Yamagata pe care o ascult aproape zilnic).

Și COSTEL, combina frigorifică, personaj în serial!😁

P.S. 29.6.2026 - e tot acolo, nu l-au scos...încă...

ALTE FLORI DE CURTE