30 MAI, ZIUA SĂRMĂLUȚELOR ÎN FOI DE VIȚĂ

Se pare că 30 mai e o zi potrivită pentru sărmăluțe-n foi de viță...S-a nimerit...Via tocmai a înflorit, frunzele sunt de mărimea potrivită, acum sunt cele mai bune.

Frunzele de viță de vie au un profil nutrițional impresionant, fiind sărace în calorii, dar extrem de bogate în vitamine și compuși bioactivi.
Antioxidanți puternici: Sunt pline de polifenoli, flavonoide (cum este quercitina) și resveratrol (celebrul antioxidant care se găsește și în vinul roșu). Aceștia au efecte antiinflamatoare puternice și protejează celulele.

Vitamine: * Vitamina A: Excelentă pentru vedere și imunitate (o porție mică acoperă o mare parte din necesarul zilnic).

Vitamina K: Esențială pentru coagularea sângelui și sănătatea oaselor.
Vitaminele C, E și complexul B (în special acid folic).
Minerale: Sunt o sursă surprinzător de bună de calciu și magneziu, dar conțin și fier, mangan și cupru.
Fibre alimentare: Ajută digestia și mențin senzația de sațietate.
Acizi grași Omega-3: Conțin o cantitate mică, dar benefică, de acizi grași esențiali (acid alfa-linolenic).

 Da, dar după ce le fierbi:

1. Ce se pierde sau scade prin fierbere?

Vitamina C și acidul folic (B9): Acestea sunt cele mai sensibile. Fiind vitamine hidrosolubile (se dizolvă în apă) și termolabile (se distrug la căldură), o mare parte din ele se va degrada în timpul celor 2-3 ore de fierbere a sarmalelor.

O parte din minerale și antioxidanți se mută în sos: Deși mineralele (calciu, magneziu) nu se distrug prin căldură, ele „migrează” în lichidul în care fierb sarmalele. Vestea bună: dacă mănânci sarmalele cu tot cu sosul/zeama în care au fiert, recuperezi aceste minerale.

2. Ce se păstrează și ce devine MAI BUN?

Fibrele alimentare: Rămân intacte. Fierberea doar le înmoaie, făcând frunza mult mai ușor de mestecat și de digerat (frunza crudă de viță este extrem de atoasă și greu de procesat de stomac).

Vitaminele A și K: Acestea sunt liposolubile (se dizolvă în grăsimi, nu în apă). Deoarece sarmalele conțin de obicei carne și grăsime, vitaminele A și K din frunze nu doar că supraviețuiesc fierberii, dar devin mult mai ușor de absorbit de către organism în prezența acelor grăsimi.
Polifenolii și Resveratrolul (Antioxidanții): Acești compuși sunt surprinzător de rezistenți la căldură. Deși o mică parte se pierde, studiile arată că prin gătire termică peretele celular al plantei se rupe, eliberând antioxidanții, ceea ce îi face mai biodisponibili (corpul îi folosește mai eficient).
Aciditatea: Scade ușor, deoarece o parte din acizii organici se diluează în lichidul de fierbere, făcând frunza mai puțin astringentă și mai plăcută la gust.