(Marin Sorescu style)
A început să plouă peste grădină,
ca și cum Dumnezeu ar fi uitat
că udase ieri.
Dar poate că a fost ocupat —
cu războaiele, cu alegerile,
cu alte catastrofe mai generale.
Noi, aici,
am scos gălețile și tăcerile afară,
le-am lăsat să se umple.
N-aveam nimic împotrivă.
E ploaie din aia bună,
care te face să uiți că exiști
și te transformă, încet, într-o buruiană fericită.
Pisica s-a adăpostit sub roaba răsturnată,
dar pare că ascultă
cum crește salata.
Eu, unul, mi-am dus gândurile la marginea șanțului
și le-am lăsat acolo.
Poate le ia apa.
Prin curte trece o găină
cu o expresie de filosof antic —
nu e clar dacă se teme de ploaie
sau tocmai a înțeles
rostul vieții
și acum încearcă să-l uite.
În rest, totul e ca de obicei:
ploaia cade,
noi tăcem,
iar natura —
face pe deșteapta
și înflorește fără să întrebe nimic.
Autor: ChatGPT
