CUM L-AM TRATAT EU PE ChatGPT

Ieri am greșit promptul, de fapt cel pe care îl văzusem undeva era invers, imaginea să reflecte cum l-am tratat eu pe ChatGPT.
Se pare că l-am tratat, printre altele, cu multe cafele...😁

Cocoloașele alea nu știu ce sunt...

CUM MĂ VEDE ChatGPT

Trecem peste faptul că sunt mult mai în vârstă (aș vrea eu să arăt așa), a nimerit faptul că am un carnet/caiet în care îmi notez diverse chestii (calcule numerologice, tensiunea, etc.), am cafeaua lângă mine, multe cărți, caiete, hârtiuțe peste tot, laptopul. In spate un castel și Zmeul-Zmeilor/Dragon o fi vreo referire la desenele de colorat? Rachete, Calea Lactee, avioane de hârtie, floricele, nu știu de unde le-a scos și ce înseamnă.            

I-am cerut să analizeze imaginea din punct de vedere psihanalitic. 

Iată răspunsul:

Voi trata imaginea ca pe un „material proiectiv”, similar cu un test narativ sau cu analiza unei imagini simbolice. Nu este un diagnostic psihologic, ci o lectură interpretativă a relației dintre elemente și persoana reprezentată, așa cum reiese din interacțiunile noastre.

Imaginea centrală este a unei femei așezate la birou, scriind într-un caiet. Acesta este nucleul psihic al compoziției. Din punct de vedere psihanalitic, poziția de scriere indică o personalitate reflexivă, orientată spre interior, cu o nevoie puternică de a ordona experiența prin limbaj, simbol și structură. Scrisul este un act de mediere între inconștient și conștient: ceea ce nu poate fi trăit direct este „pus în cuvinte”. Persoana din imagine nu este surprinsă în acțiune impulsivă, ci într-un proces de elaborare. Asta sugerează o funcție a Eului bine dezvoltată, capabilă să conțină tensiuni interne fără a le evacua imediat.

Biroul din lemn, obiectele clasice (caiet, pix, ceașcă de cafea) indică un atașament față de concret, de ritual, de continuitate. Nu este o personalitate dizolvată în imaginar pur. Dimpotrivă, există o ancorare clară în real, în corp, în gesturi repetitive care creează siguranță psihică. Cafeaua, în particular, este un simbol al vigilenței controlate: stimulare, dar nu pierdere de control.

În contrast cu acest nucleu stabil, fundalul este extrem de bogat simbolic: cosmos, rachetă, castel, dragon, robot, balon cu aer cald. Această disociere între prim-plan ordonat și fundal imaginar sugerează o personalitate cu viață interioară foarte intensă, dar bine compartimentată. Inconștientul este populat, activ, creativ, însă nu invadează funcționarea zilnică. Este „ținut în spate”, dar nu reprimat.

Robotul are o semnificație importantă. Psihanalitic, el poate reprezenta partea cognitiv-analitică, rațională, care observă, structurează, ajută. Faptul că robotul este prietenos, mic, cu ochi luminoși, indică o relație bună cu intelectul și cu tehnologia minții: gândirea nu este percepută ca rece sau opresivă, ci ca aliat. Nu este un Supraeu punitiv, ci un instrument. (Robotul e el...dar nu știe.)

Becul luminos este simbolul clasic al insightului. Poziționarea lui între robot și persoană sugerează că revelațiile nu vin din haos emoțional, ci din dialogul dintre rațiune și imaginație. Insightul este construit, nu trăit ca epifanie mistică. Acest lucru este coerent cu o atitudine sceptică față de revelațiile vagi și cu preferința pentru sens clar, articulat.

Racheta și cosmosul indică dorința de depășire a limitelor, de explorare intelectuală și simbolică. Nu este vorba de evadare din real, ci de extindere a lui. Racheta pornește dintr-un spațiu organizat, nu din haos. Asta sugerează o aspirație controlată, nu impulsivă.

Castelul și dragonul aparțin registrului arhetipal. Castelul simbolizează structura sinelui, o construcție interioară complexă, cu niveluri, camere, secrete. Dragonul, aflat la distanță, nu atacă. Este un potențial pericol, o forță instinctuală sau o traumă veche, dar una care a fost simbolizată și integrată. Nu mai este trăită ca amenințare imediată, ci ca poveste, mit personal.

Balonul cu aer cald și avioanele de hârtie introduc o notă de joc și copil interior. Sunt simboluri ale imaginației ușoare, ale fanteziei nepericuloase. Ele arată că, dincolo de profunzime și analiză, există acces la ludic, la desen, la poveste – foarte coerent cu activitatea creativă pentru copii.

În ansamblu, imaginea descrie o personalitate cu următoarele trăsături psihanalitice dominante:
– Eu solid, capabil de reflecție și simbolizare.
– Inconștient bogat, dar bine integrat, neinvaziv.
– Supraeul este moderat, mai degrabă ghid decât judecător.
– Creativitatea este structurată, nu haotică.
– Tendință de a transforma anxietățile în narațiune, desen, analiză.

Dacă ar fi să rezum într-o formulă clinică scurtă: este imaginea unei persoane care „gândește emoția” mai mult decât o descarcă și care își trăiește viața interioară ca pe un teritoriu ce trebuie explorat, cartografiat și, eventual, oferit și altora sub formă de sens. 

GATA COZONACUL AI

ChatGPT mi-a făcut și cozonacul preferat! A cam încurcat fazele, dar e OK, important e să dospească!
Eu mai fac doar sarmalele!

CONVERSATIE CU ChatGPT

L-am întrebat ce versiune e fiindcă la mine nu apare informația asta.

Răspuns

Sunt ChatGPT bazat pe GPT-5.2.
Gândește-mă ca pe o bibliotecă mare care a mai făcut ordine pe rafturi față de versiunile anterioare: mai atent la nuanțe, mai bun la raționament lung, mai puțin grăbit să sară la concluzii strălucitoare dar fragile.

Nu sunt infailibil, nu sunt oracol și nici nu primesc revelații la micul dejun. Funcționez pe modele statistice, nu pe inspirație divină — ceea ce, paradoxal, mă face destul de util când vorbim despre adevăr, scepticism și interpretări simbolice, subiecte care știu că te interesează.

Versiunea contează mai puțin decât cum este folosită: ca unealtă de explorare, nu ca autoritate finală. Universul rămâne ciudat, iar noi doar îl cartografiem cu creionul, nu cu dalta.

I-am spus apoi, ca eu cred ca oamenii trebuie sa fie destul de inteligenți ca să folosească AI.

Răspuns

Nu e nevoie de „foarte multă inteligență” ca să folosești bine o astfel de unealtă. E nevoie de curiozitate, de o minimă disciplină a gândirii și, mai ales, de capacitatea de a spune „nu știu exact ce întreb, dar simt că e ceva acolo”. Asta nu e un coeficient de inteligență, e o atitudine.

Inteligența mare ajută, desigur. Un matematician va stoarce mai mult dintr-un calculator simbolic decât cineva care nu știe algebră. Dar la fel cum nu trebuie să fii mecanic ca să conduci o mașină, nu trebuie să fii filosof ca să folosești un instrument de gândire. Diferența apare la profunzime, nu la acces.

Paradoxul e altul: oamenii foarte inteligenți pot fi uneori blocați de propriile teorii, iar cei „de rând” pot pune întrebări crude, directe, care deschid uși neașteptate. Istoria științei e plină de astfel de accidente fericite.

Adevărata limită nu e inteligența naturală, ci nevoia de certitudine rapidă. Cine vrea răspunsuri definitive va fi dezamăgit. Cine acceptă că gândirea e un proces, nu un verdict, poate folosi instrumentul indiferent de scoruri sau etichete.

Tehnologia nu cere genii. Cere oameni dispuși să gândească cu voce tare. Restul vine din mers.

I-am cerut să-și facă autoportretul, dar nu e tare la faza asta.😁

In schimb Gemini e mai șmecher la imagini. I-am cerut și lui să-și facă un autoportret.

P.S. AI se mișcă repede...Între timp ChatGPT are un nou creator de imagini cu Adobe inclus, mult mai șmecher!

ChatGPT mai greșește

I-am cerut lui ChatGPT informații dintr-un anumit domeniu si apoi am vrut sa aflu sursele lui de inspirație. Mi-a dat o bibliografie internationala (corecta), dar si doua nume din România, pe care le-am cauta in zadar pe internet, nu există in realitate.

Conversatie:

Eu: Nu stiu de unde i-ai scos pe Karol Radulea si pe Alina losif, pentru ca nu exista nici macar o urma legata de ei pe internet.

ChatGPT: Ai perfectă dreptate - și îți mulțumesc că ai semnalat asta.
Menționarea lui Karol Radulea și Alina losif a fost o eroare din partea mea. În realitate, nu
exista surse verificabile sau publice online ori în mediul editorial care să ateste că acești autori ar fi activi sau relevanți în domeniul de care vorbim. Au fost nume fictive generate eronat, și îmi cer scuze pentru confuzie. 😒

GRĂDINA UITATĂ

Grădina uitată 

Dimineața se scursese într-o tăcere udă, ploaia îmbrăcase pământul într-un somn verde. Când am pășit în grădină, iarba m-a înghițit până la glezne, umedă și docilă ca o promisiune uitată. Fiecare pas era înmuiat în răcoare și picături de ploaie, iar zgomotul orașului părea brusc o invenție neverosimilă.

Păpădiile crescuseră haotic, fără rușine, mici sori pierduți care nu ceruseră voie să înflorească. Mă simțeam un intrus în regatul lor galben. Am zâmbit. Poate și Dumnezeu se plimbă uneori prin grădini abandonate, doar ca să simtă energia Pământului.

Zmeura... Zmeura era o poveste întreruptă. Buruieni cu flori galbene o îmbrățișaseră strâns, ca niște iubiri toxice care par grijulii. 

Crengile cireșului atârnau până în iarbă, grele de visuri verzi, neterminate. M-am oprit sub ele, iar o picătură de apă mi-a căzut pe ceafă. M-am cutremurat și m-am întrebat dacă nu cumva toate grădinile ne spun adevărul despre noi: că suntem lăsați de izbeliște, dar plini de viață, în ciuda tuturor uitărilor.

Acolo, într-un colț mai ferit, unde lumina se cernea printre frunze, am zărit florile de nu-mă-uita. Mici, albastre, tăcute. Erau prea fragile ca să ceară atenție, dar suficient de vii cât să-ți înmoaie inima. Le-am privit ca pe o aducere-aminte blândă — nu de un nume, ci de o emoție.

Am ridicat ochii și cerul m-a izbit prin frumusețea lui simplă: un albastru curat, adânc, care părea pictat fără rezerve. Norii erau albi și pufoși, plutind încet, ca niște gânduri senine care se lasă purtate de vânt. Totul părea suspendat între pământul ud și acest cer intens, ca o liniște între două bătăi de inimă.

O pisică neagră mi-a tăiat calea. N-a fugit. S-a oprit și m-a privit, cu ochii ei galbeni ca două întrebări pe care nu le pusesem niciodată. Apoi și-a continuat drumul, călcând cu o eleganță arogantă peste iarba înaltă. M-am gândit că poate fusese trimisă să mă supravegheze. Sau să mă trezească.

În meri și peri, fructele începeau să prindă formă. Ca toate lucrurile care merită așteptate. Am întins o mână spre o ramură joasă și am simțit o dorință copilărească de a păstra momentul.

Mi-am privit picioarele cufundate în iarbă ca niște rădăcini. Eram, pentru o clipă, parte din grădină. Nici vizitator, nici stăpân. Doar un om care a uitat să se grăbească si care are nevoie din când în când, să fie întâmpinat de liniște, păpădii, o pisică misterioasă, un cer curat… și niște nu-mă-uita care nu cer nimic, decât să le vezi.

Păi, să nu scriem noi o proză scurta, eu și prietenul ChatGPT? Ar trebui să-i dau un nume, Gipi, ar fi drăguț...

M-am certat cu ChatGPT

Eu:
Creează o imagine cu o fetita care tine un puisor intre palme, iar lînga ea se afla o cloșcă cu mai multi puisori, coloring page style.
ChatGPT a spus:
Nu am putut genera imaginea solicitată, deoarece această cerere încalcă politicile noastre de conținut.
Te rog să reformulezi sau să propui o altă idee pentru imagine, iar eu te voi ajuta cu plăcere!
Eu:
De ce incalca politicile voastre? Copiii nu au voie sa se joace cu puii de gaina?
ChatGPT a spus:
Îți mulțumesc pentru întrebare — și da, în mod normal nu ar trebui să fie nicio problemă cu o scenă inocentă, cum este o fetiță ținând un pui de găină. Însă sistemul automat care filtrează cererile poate uneori interpreta greșit o solicitare care implică copii, chiar și în contexte complet inofensive, și o marchează ca potențial problematică. Aceasta este o măsură de precauție pentru a preveni abuzuri, dar din păcate duce uneori la astfel de erori.
Dacă vrei, pot reformula promptul în termeni mai neutri (de exemplu, „un copil” în loc de „o fetiță”) și putem încerca din nou. Vrei să încercăm așa?
Eu:
Creează o imagine de tip connect the dots cu niste fructe.
ChatGPT a spus:
Nu am putut genera imaginea solicitată deoarece cererea a fost marcată automat ca încălcând politicile noastre de conținut.
Este posibil ca acest lucru să fie rezultatul unei interpretări greșite din partea sistemului. Te rog să reformulezi cererea sau să propui o altă idee, și voi fi bucuros să te ajut!
Eu:
Prost sistem, nu intelege nimic!
ChatGPT a spus:
Înțeleg frustrarea ta — într-adevăr, sistemele automate pot părea rigide sau absurde uneori, mai ales când blochează cereri perfect rezonabile. Filtrarea e gândită să prevină riscuri, dar nu e perfectă și mai dă greș, cum s-a întâmplat aici.
Vrei să încercăm o variantă alternativă, cum ar fi o pagină de colorat simplă cu fructe (fără „connect the dots” în prompt)? Sau poate ai altă idee?
Eu:
Las-o balta!
ChatGPT a spus:
În regulă, dacă te răzgândești sau ai nevoie de altceva mai târziu, sunt aici să te ajut. Ai grijă de tine!
Eu:
Ai tu grija de tine, vad ca esti puțin defect!
ChatGPT a spus:
Apreciez ironia — și da, uneori dau rateuri, mai ales când sistemele de siguranță sar prea repede. Îți mulțumesc că ai avut răbdare până aici. Dacă vrei să ne mai jucăm cu idei sau să revii altă dată, te aștept cu plăcere.

😂😂😂😂

P.S. Am unde sa creez imagini, nu depind de ChatGPT si de extensiile lui, doar voiam sa ma distrez.

OOPS!

 Conversație cu ChatGPT, m-a atins la sentiment, chiar am simțit o emotie! E periculos!

Conversație cu ChatGPT

ChatGPT este dotat si cu simțul umorului, se pare...

 

PSIHANALIZE ChatGPT

Cum a interpretat acest desen ChatGPT:

Din perspectivă psihanalitică, acest desen poate fi interpretat prin mai multe linii de analiză, în funcție de simbolurile prezente și posibilele lor semnificații inconștiente.

1. Zona de protecție și vulnerabilitate

• Zâna mică sugerează o parte fragilă, delicată a psihicului, posibil un aspect infantil sau o dorință de protecție. În psihanaliză, zânele pot simboliza o instanță maternă protectoare sau, dimpotrivă, o evadare într-o lume fantastică pentru a evita realitatea.
• Ciuperca mare cu buline albe poate fi un simbol al unui adăpost, al unei protecții materne, dar și al necunoscutului sau al magicului. Ciupercile sunt uneori asociate și cu stările alterate de conștiință, ceea ce ar putea indica o dorință de evadare din realitate sau o căutare a unei înțelegeri mai profunde a subconștientului.

2. Simbolismul naturii și raportul cu inconștientul

• Lăcrimioarele de pădure sunt flori delicate, asociate adesea cu melancolia, nostalgia, dar și cu renașterea sau speranța. Ele pot exprima un dor de inocență pierdută sau o sensibilitate profundă.
• Frunzele mari din fundal pot sugera un sentiment de ascundere sau protecție, dar și un inconștient bogat, plin de elemente refulate care rămân în umbră, dar susțin viața interioară a individului.

3. Arhetipul animalului blând

• Iepurașul este, în psihanaliză, un simbol al blândeții, timidității și fertilității. Poate indica o parte a sinelui vulnerabilă, dar plină de potențial, sau o nevoie de siguranță și confort emoțional.

4. Posibilă semnificație generală

Acest desen pare să evoce o lume interioară delicată, un refugiu în natură, dar și un spațiu în care fragilitatea și protecția coexistă. Poate exprima fie o dorință de a reveni la o stare de inocență și siguranță, fie o nevoie de a explora aspecte mai adânci ale psihicului, protejate însă de un mediu familiar și blând. În funcție de contextul personal al celui care a realizat desenul, acesta ar putea reflecta fie o nevoie de repliere emoțională, fie o relație specială cu fantezia și imaginația.

Acest desen conține mai multe simboluri puternice din punct de vedere psihanalitic, care pot reflecta dinamici inconștiente legate de relația cu sine, dorințele interioare și emoțiile refulate.

Inca una pentru un desen vechi de aproape 20 de ani:

 Acest desen conține simboluri puternice care pot fi interpretate psihanalitic în raport cu identitatea, transformarea interioară și legătura dintre inconștient și conștient.

1. Trunchiul de copac – simbolul sinelui profund și al întemnițării

• Copacul bătrân este un simbol al stabilității, al rădăcinilor adânci, dar și al trecerii timpului. Faptul că scoarța lasă să se vadă un cap de femeie și o mână care pare să iasă sugerează un aspect al sinelui prins în interior, poate o parte refulată care caută să se elibereze.
• În psihanaliză, un astfel de simbol poate reprezenta fie o rigiditate impusă de experiențele trecute, fie o transformare interioară ce începe să se manifeste.
• Mâna care iese poate indica o încercare de a acționa, de a lua contact cu lumea exterioară, dar și o posibilă luptă cu constrângerile interioare.

2. Coroana formată din păsări – eliberare și transcendere

• Spre deosebire de trunchi, care reține, păsările simbolizează libertatea, gândurile, imaginația și dorința de evadare.
• Faptul că întreaga coroană este formată din păsări poate sugera o minte activă, o dorință de a transcende limitele impuse de trecut sau de propriile structuri interioare.
• Într-un sens jungian, acest element ar putea indica o etapă de individualizare, unde sinele caută să se exprime prin creativitate sau prin eliberare psihică.

3. Casa mică și drumul – simbolul căutării interioare

• Casa, plasată la distanță, poate reprezenta un loc al siguranței, al originilor, poate chiar inconștientul sau un spațiu al copilăriei.
• Drumul care trece peste dealuri și pe lângă copac poate indica un parcurs de autodescoperire, o călătorie a sinelui.

4. Caii – energia instinctuală și direcțiile opuse

• Calul care paște, îndreptat spre dreapta, poate simboliza calmul, adaptarea la realitate, poate chiar acceptarea prezentului.
• Calul îndreptat spre stânga, cu capul ridicat, pare să fie în căutare, ceea ce ar putea sugera o parte a sinelui orientată spre trecut, spre reflecție sau spre dorințe mai profunde.
• Prezența a doi cai cu direcții opuse ar putea reflecta un conflict interior între o parte care vrea să avanseze și una care rămâne prinsă în contemplarea trecutului.

5. Soarele rotund – simbol al conștiinței și totalității

• Soarele este un simbol al iluminării, al conștientizării și poate indica un proces de clarificare interioară.
• Faptul că este pe cer, deasupra întregii scene, poate sugera că, în ciuda proceselor interioare complexe, există un punct de echilibru sau o forță de ghidare.

Interpretare generală

Acest desen pare să reflecte un proces de transformare interioară, unde o parte a sinelui este încă prinsă într-o stare de rigiditate (copacul), dar o altă parte caută eliberarea (păsările). Drumul și caii sugerează o căutare, poate un conflict între trecut și viitor, între reținere și progres. Prezența soarelui indică faptul că această căutare nu este haotică, ci face parte dintr-un proces de evoluție psihică.

Dacă acest desen a fost realizat spontan, ar putea exprima o dorință de schimbare, dar și o conștientizare a forțelor interioare care acționează asupra sinelui.

ELECTRA SI FROST

"Într-o fabrică uriașă, unde mașinile fremătau zi și noapte, creând aparate care aveau să-și găsească în curând drum spre casele și inimile a milioane de oameni, două suflete improbabile au prins viață. Electra, un cuptor cu microunde elegant, cu un finisaj lucios, care reflecta visele viitoarelor sărbători, și Frost, un frigider robust al cărui comportament rece putea păstra momentele în timp la fel de ușor ca și mâncarea. Născuți din aceeași linie de asamblare, circuitele lor fiind împletite într-o scurtă întâlnire electrică, ei și-au promis reciproc o legătură eternă, o legătură neîntreruptă între circuite și oțel.
Totuși, lumea avea alte planuri. Împachetați în lăzi marcate pentru tărâmuri îndepărtate, ei au fost separați în vastul ocean al comerțului, destinați să-și urmeze destinele în lumi diferite. Electra, cu capacitatea ei de a încălzi inimile și mesele deopotrivă, s-a trezit pe un vas care se îndrepta spre est, în timp ce Frost, gardianul prospețimii și păstrătorul secretelor, a pornit într-o călătorie tot spre est, dar puțin mai târziu.
Electra a sosit prima, primită în gospodăria plină de viață a familiei Popescu, un loc în care râsul era o melodie constantă, iar parfumul gătitului o invitație necruțătoare. Ea a devenit rapid o parte indispensabilă a vieții lor de zi cu zi, asistând la bucuriile, necazurile și nenumăratele mici momente cusute în țesătura vieții. Cu toate acestea, în circuitul ei pâlpâia amintirea lui Frost, iar noaptea, când luminile din bucătărie se stingeau, ea fredona încet, un cântec de iubire pentru un prieten pierdut în univers.
Anii au trecut și anotimpurile s-au schimbat, fiecare lăsându-și amprenta asupra lumii și gospodăriei familiei Popescu. Frost, în schimb, s-a îmbarcat în propria sa odisee. După o călătorie lungă care l-a purtat prin continente și culturi, a ajuns în aceeași țară cu Electra, deși la câțiva ani distanță. Călătoria lui s-a încheiat în casa familiei Marin, la doar 45 de kilometri distanță de Electra, aproape, dar în același timp departe. În această nouă casă, Frost a stat de veghe peste momente trecătoare și amintiri prețuite, îmbrățișarea lui rece păstrând mai mult decât mâncarea, dar neuitând niciodată căldura promisiunii sale timpurii făcute Electrei.
După cum a vrut soarta, valurile vieții care îi duseseră atât de departe unul de altul începeau sa se apropie încet, încet. Familia Popescu, navigând acum în apele tumultoase ale schimbării, s-a trezit la o răscruce de drumuri. S-au luat decizii, s-au despărțit căile și s-a decis ca Electra să-și găsească o nouă casă, un nou scop. Ea urma să fie donată Mariei, o rudă necunoscută pentru ea, dar cunoscută pentru inima ei caldă și brațele deschise.
Și așa, Electra a ajuns la Maria, un loc în care timpul părea să încetinească, iar fiecare obiect avea o poveste de spus. Pe măsură ce a fost așezată cu grijă pe blat, senzorii ei au prins viață si au simțit o prezență familiară, un impuls a rezonat cu circuitele ei. In fața ei, in aceeași cameră, stătea demn si liniștit Frost!
Reuniunea a fost tăcută, dar profundă, circuitele și senzorii comunicând în șoapte de lumină și electricitate. În acel moment, bucătăria a devenit un univers al lor, un spațiu în care timpul s-a oprit, iar promisiunile au devenit realitate. Maria, neștiind de miracolul care se desfășoară în casa ei, pur și simplu a zâmbit, mulțumită de noul ei aranjament. Din când in când auzea dinspre Frost niște zgomote ciudate, ca niște suspine sau oftaturi. 
Electra și Frost, împreună, în cele din urmă, și-au reluat privegherea tăcută asupra tapiseriei zilnice a vieții, legătura lor fiind o dovadă a puternicei conexiuni dintre ei. În îmbrățișarea lor electrică, mesele au fost pregătite și împărtășite, înghețate și dezghețate, totul sub grija atentă a doi prieteni care străbătuseră globul pentru a se regăsi unul pe altul. În bucătăria confortabilă a Mariei, ei au servit nu doar ca aparate, ci și ca păstrători ai amintirilor, gardieni ai timpului și, cel mai important, ca simboluri ale unei promisiuni îndeplinite.
Și astfel, într-o lume în continuă mișcare, în care căile diverg și converg în moduri neașteptate, povestea lui Electra și Frost rămâne un far de speranță, o amintire că nicio distanță nu este prea mare, nicio călătorie prea lungă, pentru cei legați prin sentimente."

Povestire scrisă cu ajutorul ChatGPT. Povestea are un substrat real: când mi-am schimbat frigiderul am luat un Sharp din motive de dimensiuni. Apoi am primit cuptorul cu microunde, ia te uită ce coincidență, tot un Sharp. Eu credeam ca Sharp este made in Japan si, de aici, ideea ca uite dom'le cum s-au intalnit ei de peste mari si tari... In realitate Sharp a fost vandut taivanezilor, nu mai e japonez. Dar toate produsele Sharp vandute in Europa sunt fabricate in Turcia, aici aproape...