"A fost odată ca niciodată. Intr-un sat liniștit și pitoresc, aflat pe malul unui lac cristalin, trăia o lebădă neagră din sticlă, unică și frumoasă, pe nume Onyx. Onyx nu era ca celelalte lebede – penele ei erau netede și strălucitoare ca cerul nopții, iar ochii ei scânteiau ca niște stele mici. În ciuda eleganței sale, Onyx se simțea adesea singură, deoarece era diferită de prietenii săi cu pene.
Lângă lac, într-o căsuță înconjurată de o grădină cu flori colorate, locuia o fetiță cu suflet bun pe nume Lily. Lily fusese întotdeauna fascinată de frumoasa lebădă de pe lac și stătea adesea lângă malul apei, sperând să se împrietenească cu ea.
Într-o după-amiază însorită, în timp ce Onyx aluneca grațioasă pe lac, ea a observat-o pe Lily stând liniștită pe mal, cu ochii plini de uimire. Mișcată de privirea ei blândă, Onyx s-a apropiat încet și, spre surprinderea ei, Lily nu a fugit. În schimb, ea a zâmbit și a șoptit încet: „Bună, lebădă frumoasă. Sunt Lily. Ți-ar plăcea să fii prietena mea?”
Onyx a dat din cap și o prietenie specială a înflorit între fetiță și lebăda de sticlă. Au petrecut multe zile fericite împreună, explorând lacul și împărtășind povești. Lily i-a povestit lui Onyx despre aventurile ei din sat, în schimb, Onyx i-a arătat frumusețile ascunse ale lacului.
Într-o zi, Lily a adus un cadou special pentru Onyx. Era un șnur împletit din două fire de mătase, unul alb și unul roșu, era un mărțișor. — Acesta este pentru tine, Onyx, spuse ea, întinzând-i mărțișorul. „Albul reprezintă prietenia pură pe care o împărtășim, iar roșul simbolizează dragostea și curajul din inimile noastre.”
Cu grijă, Lily a legat șnurul în jurul gâtului grațios al lui Onyx și, în timp ce făcea asta, s-a întâmplat ceva magic. Șnurul a început să strălucească, iar Onyx a simțit o senzație caldă și reconfortantă. Mărțișorul, impregnat de magia prieteniei, avea o putere deosebită – îi permitea lui Onyx să vorbească cu o voce la fel de moale și melodioasă ca o adiere blândă.
— Mulțumesc, Lily, spuse Onyx, surprinzându-l pe fetiță. „Darul tău mi-a dat o voce și acum îmi pot exprima cu adevărat recunoștința pentru prietenia ta”.
Ochii lui Lily scânteiau de bucurie când o auzi pe Onyx vorbind. Din acea zi, prietenia lor a devenit și mai puternică. Au împărtășit secrete și vise, iar râsul lor a răsunat peste lac.
Sătenii, care odată se temeau de lebăda neagră de sticlă, au văzut acum frumusețea prieteniei ei cu Lily. Onyx, cu șnurul magic în jurul gâtului, a amintit tuturor de puterea prieteniei și de frumusețea care constă în îmbrățișarea unicității noastre. Și Lily, cu inima ei iubitoare, a arătat lumii că prietenia adevărată nu cunoaște granițe.
Așa că, în micul sat de lângă lac, o fetiță și o lebădă de sticlă neagră au trăit fericite pentru totdeauna, prietenia lor strălucind ca un far de dragoste și acceptare."
Lângă lac, într-o căsuță înconjurată de o grădină cu flori colorate, locuia o fetiță cu suflet bun pe nume Lily. Lily fusese întotdeauna fascinată de frumoasa lebădă de pe lac și stătea adesea lângă malul apei, sperând să se împrietenească cu ea.
Într-o după-amiază însorită, în timp ce Onyx aluneca grațioasă pe lac, ea a observat-o pe Lily stând liniștită pe mal, cu ochii plini de uimire. Mișcată de privirea ei blândă, Onyx s-a apropiat încet și, spre surprinderea ei, Lily nu a fugit. În schimb, ea a zâmbit și a șoptit încet: „Bună, lebădă frumoasă. Sunt Lily. Ți-ar plăcea să fii prietena mea?”
Onyx a dat din cap și o prietenie specială a înflorit între fetiță și lebăda de sticlă. Au petrecut multe zile fericite împreună, explorând lacul și împărtășind povești. Lily i-a povestit lui Onyx despre aventurile ei din sat, în schimb, Onyx i-a arătat frumusețile ascunse ale lacului.
Într-o zi, Lily a adus un cadou special pentru Onyx. Era un șnur împletit din două fire de mătase, unul alb și unul roșu, era un mărțișor. — Acesta este pentru tine, Onyx, spuse ea, întinzând-i mărțișorul. „Albul reprezintă prietenia pură pe care o împărtășim, iar roșul simbolizează dragostea și curajul din inimile noastre.”
Cu grijă, Lily a legat șnurul în jurul gâtului grațios al lui Onyx și, în timp ce făcea asta, s-a întâmplat ceva magic. Șnurul a început să strălucească, iar Onyx a simțit o senzație caldă și reconfortantă. Mărțișorul, impregnat de magia prieteniei, avea o putere deosebită – îi permitea lui Onyx să vorbească cu o voce la fel de moale și melodioasă ca o adiere blândă.
— Mulțumesc, Lily, spuse Onyx, surprinzându-l pe fetiță. „Darul tău mi-a dat o voce și acum îmi pot exprima cu adevărat recunoștința pentru prietenia ta”.
Ochii lui Lily scânteiau de bucurie când o auzi pe Onyx vorbind. Din acea zi, prietenia lor a devenit și mai puternică. Au împărtășit secrete și vise, iar râsul lor a răsunat peste lac.
Sătenii, care odată se temeau de lebăda neagră de sticlă, au văzut acum frumusețea prieteniei ei cu Lily. Onyx, cu șnurul magic în jurul gâtului, a amintit tuturor de puterea prieteniei și de frumusețea care constă în îmbrățișarea unicității noastre. Și Lily, cu inima ei iubitoare, a arătat lumii că prietenia adevărată nu cunoaște granițe.
Așa că, în micul sat de lângă lac, o fetiță și o lebădă de sticlă neagră au trăit fericite pentru totdeauna, prietenia lor strălucind ca un far de dragoste și acceptare."
