Melci peste tot

E plina gradina de melci, peste tot pe unde calc simt sub talpi scartait de scoici, sorry!, nu te-am vazut! Mai nou se urca pe pereti, nu stiu de ce, ar trebui sa stea in vegetatie, ca e plin de buruieni dupa toate ploile astea.
Altceva voiam sa zic, nefericirea pluteste in aer. De ce ne e dat sa nu fim fericiti niciodata pana la capat?
De exemplu, ies in curte, vad tufele de trandafiri, rosii, roz, cei albi urcati in marul de vara plin de mere, simt o mare bucurie, ma apropii de trandafiri si vad cateva omizi grase care rod niste frunze langa floarea pe care o admiram...Pac! o tristete fara margini...Ciresul a facut pentru prima data mai mult de 3 cirese. Cand sa culeg si eu niste cirese, de unde? toate erau crapate din cauza ploii si invadate de niste insecte...Via a facut si ea o gramada de struguri, dupa un an in care a fost taiata la sange si a avut doar 4-5 ciorchini. Ne imaginam cata recolta o sa avem, dar ce sa vezi, bate grindina de 2 ori, se duc vreo 2 sticle de must...Astea sunt micile nefericiri, dar daca nici de o floare nu te poti bucura, atunci...cand ai o bucurie mare pleosc! si o nefericire mare, o mizerie de viata!

P.S. Pe melcii astia i-am luat pe faras si i-am pus pe iarba in strada ca sa nu-mi manance florile din curte. Dupa cateva ore...nici urma de melc. Dumnealor erau, care urcat pe poarta, unul ajunsese la cutia postala, care la baza portii, vrand sa intre pe sub poarta! Asa ceva! Voiau sa se intoarca acasa, incredibil!