Dupa doi ani de amanari din motive diverse, am reusit sa ma programez la un test cu biorezonanta. Mi-am luat figura de om serios si in acelasi timp preocupat (oare ce surprize voi avea?, n-am mai fost la medic de vreo 6 ani, de la ultima criza de colecist) si am plecat la intalnirea cu doamna doctor. Intalnirea care trebuia sa fie in 2, s-a transformat intr-o intalnire in 3, fiindca doamna doctor si-a adus cu ea si fiica de 4 anisoooori!
Ma ingrijorez putin, pe buna dreptate, fiindca in timp ce doamna doctor pregateste laptopul, fetita se instaleaza pe scaunul mamei si ia in stapanire mous-ul. Oops! Ecranul se stinge, doamna doctor intra in panica, eu si mai mult, nu stie cum sa-l reporneasca, "daca mi-ai anulat programul?"...asta mai lipsea, dupa ce m-am hotarat atat de greu sa vin! In sfarsit, reuseste sa-l redeschida.
Incepem conversatia, ma consulta sumar, imi ia tensiunea, fetita, si ea prezenta, mama imi palpeaza sanii, fetita si ea "si eu palpez", OK, imi vine sa rad de caraghiosul situatiei, asta e, sa continuam. Imi pun castile pe urechi, incepe scanarea, fetita se instaleaza in fata laptopului, imaginile se deruleaza, iar micuta, sta cu degetele pregatite sa apese pe ceva butoane, o mananca rau degetele... auoleu, nervii mei sunt intinsi la maximum, ma rog in gand sa nu intrerupa scanarea, stau ca pe spini...In timpul scanarii fetita e atenta la ecran si comenteaza: "rosu, rosu...e bine..., negru, nu e bine...", deja era mai mult negru decat rosu, incep sa ma ingrijorez...
In sfarsit se termina scanarea, doamna doctor vrea sa se aseze pe scaunul ei sa inceapa interpretarea datelor, fetita, nuuuu, eu nu plec de aici, nu si nu. Bine, hai, mama isi muta sculele pe cealalta parte a biroului si incepe sa-mi spuna ceva. Fetita se interpune intre noi si incepe sa scoata limba si sa tipe ca sa-mi atraga atentia. Jesus, cred ca ma lasa nervii...
In cele din urma aflu cate ceva, nici nu sunt atenta, fiindca au trecut 2 ore si eu trebuia sa fiu deja la serviciu. La un moment dat doamna doctor ma intreaba daca am probleme cu nervii. "Nu am" zic, "poate e o stare de moment" zice ea. Pai cred si eu ca e o stare de moment...cum puteam sa fiu calma intr-o astfel de situatie, rabdarea mea era greu pusa la incercare, nervii mei aratau negri, negri...
Nici n-am platit mult pentru o consultatie cu 2 medici! Doar 150 de lei. Stiu in mare, cam ce boli am, n-am pus nici o intrebare suplimentara, abia am asteptat sa se termine, bine c-am scapat!
P.S. Fetita avea o mutrisoara foarte dulce, era foarte dragalasa, dar, din pacate, eu eram acolo pentru alte motive decat joaca... sau poate nu...probabil lucrurile nu trebuiau luate chiar in serios, vorbesc de cele legate de sanatatea mea. In fond, ma asteptam la rezultate mai rele...
Azi am auzit (citit) prima data de perne umplute cu samburi de cirese. Habar n-am avut ca aceste pernute se pot folosi in diverse afectiuni, punandu-se pe locurile dureroase, fie racite in frigider, fie incalzite in cuptorul cu microunde(!?). Exista si cu seminte de in, de struguri sau cu chiar cu orez.
