28 July 2025
18 July 2025
13 July 2025
12 July 2025
CATERPILLAR ADVENTURES
Aventura omiduței
— Mamă, vreau să plec în aventura vieții mele! Vreau să văd lumea, să descopăr cine sunt cu adevărat, spuse ea cu ochi mari și sclipitori.
Mama ei o privi cu blândețe.
— Ești curajoasă, Luma. Ține minte: orice ai descoperi, acasă va fi mereu în inima ta.
Luma își luă rămas-bun, își așeză fotografia cu mama în mica ei traistă și porni la drum. Urcă pe ramuri înalte, până ajunse pe o frunză mare, într-un cireș aflat departe de căsuța ei.
La început, totul părea minunat. Aerul era proaspăt, florile înfloreau, și frunza aceea era doar a ei. Dar, odată cu lăsarea nopții, liniștea deveni apăsătoare. Luma privea fotografia mamei și simțea un gol în burtică. Era dor. Și era greu. În jurul ei se adunaseră frunze uscate, fire rupte, lucruri rătăcite. Se simțea singură și pierdută.
Într-o dimineață, Luma se hotărî să se întoarcă acasă.
Mama ei o aștepta, cu brațele deschise.
— Știu că a fost greu, îi spuse. Dar fiecare început are nevoie de curaj... și de răbdare. Curăță-ți locul, așază-ți gândurile și lasă-ți sufletul să înflorească.
Luma ascultă. Se întoarse în cireșul ei, dar de data aceasta cu o inimă mai hotărâtă. Curăță frunza, strânse tot ce nu-i mai trebuia, și o transformă într-un colțișor cald, luminos și liniștit. Pomul era acum plin de flori roz și parfumul lor o făcea să zâmbească.
Într-o zi, simți o schimbare în ea. Un somn dulce o cuprinse și se înveli într-un cocon mătăsos.
Când se trezi, nu mai era o omidă. Aripile ei erau străvezii, colorate în nuanțe rare, ca apusurile din vis. Devenise un fluture!
Luma își întinse aripile și zbură prin livada plină de cireși înfloriți, apoi încărcați de fructe dulci. Alături de alți fluturi, dansa în aerul cald al verii, liberă și fericită.
Aventura vieții ei abia începuse.
11 July 2025
09 July 2025
A PLOUAT
Avem si o mica pauza de la canicula!
P.S. Azi a plouat toata ziua. " V-a trebuit ploaie, aveti ploaie...si frig". O vreme extremista...ca vremurile.
01 July 2025
CAD MERE
Era una din acele nopți calde de vară, când aerul devine greu și tăcut, ca o pătură întinsă peste oraș. Luna nouă rămânea agățată într-o margine de cer, iar eu, cu geamul larg deschis, încercam să adorm legănată de foșnetul frunzelor și de zumzetul surd al unei străzi adormite.
Într-un târziu, aproape că am alunecat în somn, când un zgomot sec, dur, a izbit liniștea: TROSC! A urmat imediat un altul, ca un ecou mai mic: trosc-trosc. Am sărit din pat cu inima bubuind în urechi. M-am împiedicat de marginea covorului, am întins mâna spre întrerupător, dar m-am oprit. Am rămas nemișcată în întuneric, cu respirația suspendată. Încă un zgomot, altul, și altul — ritmat, ciudat, ca niște pași greoi peste tablă.
Am tras perdeaua încet și am privit afară. Nimeni. Doar grădina învăluită în albastrul nopții și acoperișul micii magazii de lemn, dezmembrată de timp. Mi-am adus aminte că e vremea merelor de vară. Am oftat, am zâmbit în întuneric. Nici hoți, nici pisici, nici vânt. Doar merele de vară, grăbite să se desprindă înainte de vreme, rostogolindu-se pe acoperișul vechii magazii.
Autor ChatGPT după o idee de-a mea