Titlul nu are nicio legatura cu subiectul.Vreau sa scriu despre nucul din gradina vecinului, care isi intinde ramurile si peste gradina noastra. Intotdeauna l-am considerat un prieten apropiat, o adevarata sursa de energie...Zilele trecute, de cand au inceput nucile sa "crape", l-am vizitata mai des, acum ca zmeura si murea s-au terminat, am trecut la nuci. Mai luam cate o nuca, doua, le spargeam coaja verde ca sa le simt mirosul de iod, rontaiam miezul alb. Ma gandeam sa iau numai cateva de fiecare data ca sa nu se termine asa repede. Azi-dimineata mi-am facut plimbarea pana la nuc, l-am salutat :-), am luat cateva nuci de pe jos, lasate de ciorile care zburatacesc pe acolo, am luat si cateva cu coaja verde, in ideea ca vin mai tarziu sa ma mai plimb. Din pacate n-am mai apucat, au venit noii proprietari (pe cei vechi nu-i interesa nucul deloc) si au inceput sa-l "bata" si sa adune nucile. Dupa cum am aflat, intentionau sa treaca peste gard sa ia si nucile cazute in gradina noastra...
Si asa s-a terminat ritualul meu de cules nuci. Ce tristete!
No comments:
Post a Comment