Deja putem spune "anul trecut pe vremea asta"...Cam de aici a inceput nebunia, chiar daca nu eram constienti de ce urma sa ni se intample. Vad si pe FB din ce in ce mai multe articole din diverse tari cu "acum un an...primul pacient testat pozitiv cu SARSCOV2...din acea zi totul s-a schimbat, etc."
Cand incepi o astfel de fraza inseamna ca, fie ai scapat cu bine, fie iti plangi mortii, fie pandemia ti-a schimbat viata, fie a fost o ocazie sa te regasesti pe tine in linistea pandemiei, fie esti un negationist sau un antivaxx care sufera ca "stie el mai bine", dar lumea e proasta...fie abia astepti sa pleci in concediu cat mai departe...Te gandesti la copiii care au stat inchisi in "custi" timp de un an si nu au putut sa se joace cu alti copii, nu au putut sa-si exprime emotiile, eventual au creeat un alt fenomen despre care am citit "parental burnout". Nu poti anticipa urmarile acestei situatii in anii care vor veni.
Anul trecut pe vremea asta...mama traia si nu intelegea de ce fac cumparaturi online..."ti-e lene sa mergi la magazin?". Adevarul e ca eu in fiecare iarna evitam sa ies la cumparaturi din cauza gripei sezoniere, dar anul trecut am simtit ca era ceva diferit, incepuse campania de spalare pe maini in scoli, unele scoli cumparasera chiar lampi cu UV pentru dezinfectare, ceea ce era destul de ciudat, asa ca am facut o aprovizionare mai consistenta.
In 16 martie 2020 a fost decretata starea de urgenta. Pomii au ramas netaiati, gradina sapata partial, planul de a pune gazon s-a dus... De obicei la inceputul lui martie puneam semintele de rosii la germinat, stiind ca nu o sa fac mare lucru cu gradina, am semanat niste seminte vechi de vreo 5-6 ani din soiuri pe care le cultiva tata si adunate de el inainte cu un an de a muri. Au iesit dar nu am avut grija de ele. Atmosfera era prea trista ca sa-mi mai arda de gradina. Cateva rosii tot am mancat, ceapa s-a facut in cantitati industriale, fasolea verde asa si asa...
Eh, anul trecut pe vremea asta...
