Midnight in Paris

M-am distrat copios la acest film! La un moment dat imi placea Woody Allen, filmele lui aveau o atmosfera interesanta, in multe din ele personajul principal era un intelectual sfasiat de mii de complexe si probleme filozofice, dar si de probleme de cuplu, de iubire neimpartasita, cateodata avea si umor...etc. Majoritatea filmelor lui au o lumina speciala, culorile au tonalitati blande si calde, spre sepia cateodata...Dupa ce a trecut de zona asta a facut si filme "adevarate", in care nu mai era implicat decat la modul voyeurist, in sensul ca (a spus chiar el asta, lucru pe care il banuiam demult) facea filme doar pentru placerea lui, pentru a da indicatii unei "prospaturi", pentru a se apropia de anumite actrite. Stiu ca e normal ca regizorii sa aiba in distributie noile staruri, dar el o face la modul personal.

De fapt, ce mi-a atras atentia la acest film a fost faptul ca personajul lui Owen Wilson l-a "reeditat" pe Woody Allen din vechile lui filme, unde il intruchipa de cele mai multe pe intelectualul cu mii de complexe si probleme existentiale, vesnicul scenarist sau scriitor balbait, sleampat si nesigur pe el. Pana si mersul era al lui WA, felul de a vorbi, balbaiala, totul era "copiat" de la WA. Daca ii punea si ochelari, era perfect.