Un fragment cu care rezonez azi:
"- Draga mea, n-o să înțelegi niciodată timpul, nu?
Mereu încerci să fii ce ai mai fost, în loc să fii ce ești
acum. De ce ții toate chitanțele și programele de teatru? Mai
târziu n-o să-ți provoace decât suferință. Aruncă-le,
draga mea.
Însă doamna Bentley se încăpățânase și le
păstrase.
- Nu merge așa, continuase domnul Bentley, bându-și
ceaiul. Oricât ai încerca să fii ce erai în trecut, nu
poți să fii decât ce ești aici și acum. Timpul
hipnotizează. Când ai nouă ani, ți se pare că ai avut
dintotdeauna nouă ani și că așa vei fi toată viața. Când
ai treizeci de ani, ți se pare că ai stat dintotdeauna la acea
intersecție din viața ta. Și când ajungi la șaptezeci, ți
separe că asta va fi vârsta ta pentru o eternitate. Ești în
prezent, prinsă în capcană, într-un eu tânăr sau într-un
eu bătrân, dar nu există niciun altfel de eu."
No comments:
Post a Comment