M-am săturat de fulgii de ovăz nu pentru că am mâncat prea mulți, nu am mâncat niciodată, dar pentru că nu există rețetă care îmi iese în cale să nu aibă fulgi de ovăz.L-am întrebat pe ChatGPT ce e cu acești fulgi de ovăz la mare modă în zilele noastre.
,,Fulgii de ovăz au ajuns un fel de vedete obosite ale micului dejun. Par omniprezenți, ca și cum lumea ar fi decis că nu mai există alt grăunte în univers. Entuziasmul colectiv vine totuși din câteva motive reale, nu doar din moda alimentară.
Pe scurt, sunt sănătoși, dar nu miraculoși, și cu siguranță nu sunt singura cale către virtute nutrițională.
O să-ți povestesc pe scurt, fără evlavie dietetică.
Ovăzul conține o fibră solubilă numită beta-glucan. Fibra asta se comportă ca un burete liniștit: încetinește absorbția glucidelor, scade colesterolul LDL și ține glicemia mai stabilă. Asta îl face util pentru cei cu colesterol crescut sau pentru cei care vor un mic dejun care nu „piuie” glicemic.
Are și un pachet simpatic de minerale: magneziu, fier, fosfor, plus un pic de proteine. Dar nu e vreun Asterix nutrițional – e doar un aliment echilibrat, dens energetic fără excese.
Partea amuzantă e că lumea vorbește despre ovăz ca și cum ar fi singura opțiune sănătoasă. În realitate, poți obține fibre, micronutrienți și energie constantă din aproape orice cereale integrale sau pseudo-cereale: hrișcă, mei, quinoa, amarant, chiar și o felie de pâine integrală făcută bine poate bate o porție de ovăz în (măcar) plăcere.
Uite un mic evantai de alternative, fără niciun fulg de ovăz la vedere. Te duc prin ele ca printr-o piață bogată, unde fiecare aliment are propria lui personalitate, nu doar reputația de „superfood”.
Un mic-dejun bun nu are nevoie de exotism forțat, ci doar de trei lucruri: ceva proteine, ceva fibre și ceva care să îți placă în mod autentic.
Hai să explorăm.
1. Hrișcă fiartă sau „granola” de hrișcă
Hrișca are fibră, proteine și o aromă discretă de nucă. Se fierbe repede, nu face fițe și nu dă senzația de terci strict. Poți s-o mănânci ca pe un mic pilaf dulce sau să o „prăjești” ușor la cuptor pentru o textură crocantă.
2. Pesmet de mei „în stil porridge”, dar cu gust
Meiul are o finețe aparte. E mai ușor și mai parfumat decât ovăzul. Dacă îl fierbi cu apă sau lapte, devine o cremă catifelată, dulceagă natural. În plus, e delicios cu fructe coapte sau nuci.
3. Quinoa – varianta proteică elegantă
Quinoa la micul dejun e un truc modern, dar nu într-un mod chinuitor. O fierbi, o amesteci cu un pic de iaurt și fructe și ai ceva dens, hrănitor și deloc plictisitor. E mult mai proteică decât ovăzul.
4. Pâine integrală bună + ceva interesant de pus pe ea
Sună banal, dar o felie de pâine integrală cu ricotta și miere, sau cu pastă de avocado, sau cu ou poșat e un regal. Pâinea bună poate fi mai echilibrată nutrițional decât un terci de ovăz insipid.
5. Iaurt grecesc + fructe + semințe
E mic-dejunul care nu se demodează niciodată. Proteine, probiotice și fibre din semințe. Dacă adaugi un măr tăiat cubulețe și scorțișoară, deja pari un om care își tratează diminețile cu tandrețe.
6. Chia – dacă vrei textură budincoasă
Da, știu, chia e considerată „mega sănătoasă”, dar e pur și simplu o sămânță bogată în fibre și omega-3. Își face treaba. Dacă o lași peste noapte, se transformă într-un jeleu blând. Poți controla textura, deci nu riști să fie „terci de ovăz 2.0”.
7. Mămăligă fină cu brânză sau somon
Da, mămăligă. Una dintre cele mai subestimate invenții ale lumii. E fără gluten, plină de energie, iar cu puțină brânză de capră sau cu un ou prăjit încet, ai un mic dejun de care nu trebuie să te rușinezi.
8. Resturi de seară în variante reinventate
Dacă ai orez integral rece, îl poți retransforma într-un mic dejun „rice pudding” rapid, cu lapte și puțină vanilie. Întreaga lume din Asia trăiește excelent cu orez la micul dejun.
9. Cartofi dulci copți (pregătiți cu o zi înainte)
Îi tai în două, bagi iaurt deasupra, nuci și poate o linguriță de tahini. E delicios, dens și îți dă energie constantă.
În spatele tuturor acestor variante se ascunde aceeași idee: nu există un singur aliment salvator. Și cu atât mai puțin unul care să merite să te plictisească zilnic.,,
